While

E ceva timp de când n-am mai privit în mine. Frică? Pedeapsă? Vindecare?

The wish to fly subsiding in your arms.

Yet, there have been so many "you"s in my life; how can I know you are the one? Does the one even exist? How long is temporary? Life is temporary.

Happiness is relative.
I am happy.

I am relative.

Another Dream

A snow leopard leapt at us from among the trees. Leaves and twigs crackling under our soles. I was watching the cat in front of me, ready to bounce. Fascinated. You stepped back. I got out of the trance and stopped you. I grabbed your arm. "Don't move," I said. Fear transpired through your skin. "Breathe." Take a deep breath and let it out slowly, the leopard calming down, walking between us, less interested in the prey. And then I saw it, the cub. Right in front of us, a cute fluff of a beast in the making. "She was defending her baby," I said, and then it all made sense.

meanwhile, awake, I am still waiting for things to make sense.

Punct si de la capat

S-a mai încheiat un capitol. Scurt și cuprinzător. Nici măcar nu știu cine a pus punctul. Pe i nu l-a pus nimeni.

The Buddha said that suffering was caused by desire, we'd learned, and that the cessation of desire meant the cessation of suffering. When you stopped wishing things wouldn't fall apart, you'd stop suffering when they did.

John Green 

Sellout

You've made me take a few steps back, back down, become less than myself. Why do you need to crop my wings? As usual, I fly too high for those around me. As usual, I want what I cannot have. My thirst for life is perceived as aggressive. I do not understand. What's wrong with wanting to live now instead of tomorrow?

They walked along, two continents of experience and feeling, unable to communicate.

William Golding

I'd rather take your hand and go along with you on this sinuous path that we don't know where it leads or even if it leads anywhere than be alone on my straight and safe way.
And I think this may as well be the definition of love.

Droll thing life is—that mysterious arrangement of merciless logic for a futile purpose. The most you can hope from it is some knowledge of yourself—that comes too late—a crop of unextinguishable regrets.

Joseph Conrad 

Verbless

Am ajuns la litera C.
candid
candidoză
cândva
cântar
cântec
Putem trăi și fără verbe.

Not yet

Nu am terminat de citit dicționarul. Mă împiedic într-un cuvânt. Mă obsedează o virgulă.
Virgulele îmi țin răsuflarea.
Încă nu pun punct

He who has a why to live can bear almost any how.

Friedrich Nietzsche 

Details

Mi-aș dori ceva care să fie numai al meu. Mereu vreau ce nu pot avea.
Mi se cere să dau doar informații pertinente. Eu mă pierd în detalii. Nu știu să fac un rezumat.
M-am îndrăgostit de felul în care ții mâna pe coapsa mea când conduci. Acesta este un detaliu.
Mai mănânc o Eugenie.

Selfish

Îmi ofer părerea deși nu îmi este cerută.
Dau tot ce am. Sunt egoistă. Cred că părerea mea contează.
Uneori, nimeni nu îmi cere nimic și atunci rămân singură. Privesc balonul roșu pe cerul albastru și aștept.
Mâine mă voi trezi mai devreme să privesc cum răsare soarele. Ar trebui să încep lucrurile mai devreme.
Mâine.

No Game

This time I'll do it right.
This time it's different. Simt pașii mai șovăielnici decât de obicei. Am renunțat să îmi mai dau șanse. Ultima. Știi că mă țin de promisiuni.
Dar nu de asta mi-e frică. Nu de asta nu mă arunc ca de obicei, fără să îmi pese, enjoying the fall.
I've always been scared when I cared.
I'm cautious.
I circle you, watching, like a big cat waiting for the right moment to bounce, but I stay.
Am I the prey?

... if the inevitability of human oblivion worries you, I encourage you to ignore it. God knows that’s what everyone else does.

John Green

Între timp, sângele curge în valuri.
Mă spăl pe mâini. Dacă nu se mai vede e ca și cum nu ar fi.
Nu sunt vinovată decât pentru ceea ce nu am făcut încă. Îmi suflec mânecile. Îmi suflec poalele-n brâu. Nu mă apuc. Reflectez asupra cuvântului ”suflec”. E amuzant.
Îmi suflec aerul în piept.

Nameless

Am scris foaia pe ambele părți. Am uitat să numerotez paginile. Oare își va da seama în ce ordine să le citească? La urma-urmei, nu asta contează.
Am uitat să îmi scriu numele. Nu mai aveam loc.
Încep o foaie  nouă.
Albă.

Cireșar

Mă apuc sârguincios de scris după ce citesc. Mă simt ca un hoț de cireșe.
Păstrez sâmburii și codițele pentru ceai.
Nimic nu se pierde.
Pe mine mă păstrez pentru mai târziu.

Eu mă mai pierd din când în când.

Guilt

Se simțea vinovat că a mâncat prăjiturile. Tăcea. Se întreba de unde știu.
Știu tot ce nu trebuie pentru că îmi bag mereu nasul unde nu îmi fierbe oala.
Nu știu ceea ce trebuie să știu.
Nimic nu trebuie.

Scars to Scars

I fear being forgotten. Not my face or my gestures, not my words, and not even my smile, but me ... that tiny seed of me you've gotten to know and like.
I fear being shut out. Lost in your pain, so busy painting it over, overcome by the guilt that you dared to want to live.
I use words, but words are not enough, words cannot embrace or caress; they can only fail you, a thousand paper cuts when you fiddle too long with the concepts.
I promised patience, but that doesn't mean I'll turn my back and leave you alone, that doesn't mean I'll just wait until you come around.
And I cannot tell you how grateful I am for your anguish, I cannot selfishly tell you how lucky I feel that you hurt, that I get to be the one to hug you and tell you, it's going to be all right, baby, and I'll do my best to make it all right, sweetheart. I cannot tell you, but that is why I'll stay.
Show me your scars, let me be your band-aid.

Penny for your thoughts

Que sera sera...
      All in good time...
            All the cliches, Indian file, proud-parading in front of my eyes.
                  No one knows what tomorrow will bring...
           Trying to cope with the Indian summer of my heart,
    I play Chinese whispers, hoping the essence will get through.
Hope springs eternal in the human heart...

Dear Diary,

Another roller-coaster day. I didn't miss this. Do I not know how to live any other way? What does carefree mean?
Trying to function, my mind and chest burdened by your absence, physical and otherwise.
Fighting with myself, disputing letting you go and staying. Half of the day, you had not been my boyfriend anymore. (This word still sounds strange rolling around on my tongue. My lover, I prefer lover.) I had decided. I was not to beg and wait. I deserve more.
But you are not guilty for the times others have made me beg and wait. You shouldn't be punished for their mistakes, my lack of patience as a result. You deserve more.

In three days, she will be there. I won't admit it to you, but I am scared. I know you were the one who left, but still... I smell the danger from five thousand miles away, like a dog smells rain.
She has the history and, above all, a precious bit of yourself. She holds all the cards.

While I...

To each his own demon

Încet-încet, mă gândesc că ar trebui să încep să îmi desfac bagajul. Acela care stă mereu pregătit la ușă.
Iau un tricou, îl împachetez și îl pun în dulap. Peste câteva minute, adaug șapte haine la loc în bagaj și îl și închid, ca să îmi demonstrez că sunt gata de plecare. Fără să privesc înapoi. Clasic.

Mă ții cu teamă de mână și îmi vorbești din ochi. Vreau să te îmbrățișez și să îți spun că va fi bine, că sunt aici, că voi fi aici.
Da, dar pentru cât timp?
Taci, Satană!
Ai să faci cum ai făcut de fiecare dată? Fugind când devine prea mult, prea bine, prea sigur?
Nu am fugit niciodată de prea bine...
Lui nu ai voie să îi întorci spatele!
Nu, avem prea multe cicatrici în comun...
Atunci hotărăște-te! Stai sau pleci. De data asta nu ai cale de mijloc.
Acum? Nu vezi că nici el nu e hotărât?
Taci, Satană!

Quinine

Ajungi la aceeași concluzie, pe repeat. Dar nu vrei să înveți. Nu vrei să te înveți minte. Te încăpățânezi să dai șanse. Crezi că oamenii sunt ca anotimpurile, pot înflori în fiecare primăvară. Dacă inima aia a ta ar putea vorbi, te-ar înjura din toate băierile.
Poate e timpul să afli: Leucoplastul nu se pune pe gură!

Zzzzz

M-am trezit cu o ușă închisă în nas. Ca proverbiala vițică, stau și mă învârt în fața ei, poate-poate... Nici măcar nu am o afecțiune deosebită față de uși.
Doar că ușa aceasta nu e nouă, nu, o recunosc! E aceeași pe toate meleagurile și în toate limbile.

Zâmbesc ironic și iar aștept să se trezească cineva.
Toată lumea doarme. Shhhh... Din picioare.

Doar eu pic de proastă. Nu-i nimic, mă ridic, mă scutur, m-a văzut cineva?

Ashes to Ashes

One thing is for sure: I need to love to survive. I've tried loving myself, following the script of all those meaningful quotes with unknown authorship, written on peaceful backgrounds. What a poor substitute I turned out to be!
So I ask myself: Have I clung onto him only because there was no one else? Was that "love"? I read myself and remember. Vaguely. Once upon a time ... That time is dead. That me is dead. That me was someone else buried under the heavy curtains of tearful nights.

I killed her.

There was no use in prolonging the agony. She would've withered away in the end anyway.

And then, one cloudy spring, there came the sunrise. The sun has been shining since.

Once upon a time, nothing happened.
Now, everything happens at once.

Not Sorry

I have been waiting for this moment. For the past tense. For the 3rd-person narrative, although the narrator is still me. I had been hoping for this moment of certainty that his toxic presence would not touch me anymore. I smile at the thought of being free. Of having gotten over.
"I am sorry," I'd tell him, but I am not. Not for myself.
I have found deeper meaning, sweeter smile, loving arms.
"You" is not "him" anymore.

Germinal

Ținându-ne de mână, la pas pe străduțe înguste, explorându-le, explorându-ne.
Zâmbind și râzând până la pierderea răsuflării. Ți-am spus că nu țin minte de când nu am mai râs așa. Adevărul e că nu cred că am mai râs așa vreodată. Adevărul e că nu am mai avut vreodată ce am cu tine, dar încă mi-e teamă să recunosc, încă mi-e teamă să visez.

Avalanche

Calendarul oprit la aceeași dată, un număr indiferent până atunci. Doar ceasul merge necruțător înainte.

Trăiri noi, drumuri noi, pași noi în pantofi vechi. Totul e atât de nou încât îmi scârțâie ca prima zăpadă sub tălpi.
Ținut de mână, legănat, ca niște copii. Cu sufletul.
Palma ta oprită pe coapsa-mi, bucuria atingerii constantă.
Căldura pe care o emani din trup, din pori, din suflet.

Mă privesc uimită și nu reușesc să cuprind pe de-a-ntregul avalanșa de sentimente, de bucurie, de exaltare. Mi-e teamă că are să mă sufoce.

In Lieu

Cartea încă nu am citit-o. Am citit, în schimb, dedicația de câteva sute de ori.
Prima oară, la câțiva pași de tine.
Ai așezat cartea lângă mine, ușor, fără să spui nimic. Am așteptat să ieși din cameră ca să citesc cuvintele cerute cu insistență. A trebuit să îmi controlez lacrimile care îmi izbucneau din suflet și nu am știut cum să-ți răspund altfel decât strângându-te în brațe. Insuficient.
O țin lângă mine, pe masă, mereu la vedere, o ating în treacăt de fiecare dată când intru în cameră. Simbolic.

Encore

I was 14, jumping up and down with joy, my brother watching me amused. He had come one hour earlier to pick me up. He looked so pretty in the sunlight with that auburn hair, so much handsomer than I had imagined the other night in the flashing colored lights at the disco. He looked so confident, and I just went along, with no idea of what I was doing.

I was 36, jumping up and down with joy, somewhat aware and apprehensive (what would people say?). He wasn't late, but I was very early, and his first hug made me feel warm, made me feel wanted. We talked about books, calm in the rushing airport, dimming the world away. The children were sitting on the floor in a circle, playing a game; we stood and listened.

He looks like he knows what he's doing. I take his hand and follow along.

Fairy Tale of Mine

"This looks like the witch's house in Hansel and Gretel!"
"And we've just had lunch ... We'd be just good for her. We'd better walk by slowly so that she doesn't hear us."

It's amazing how big little things are.

Daybreak

This is how Mary Magdalene must have felt.
Another chance to start anew, to have what you have only dreamed of, what you thought was meant only for others—maybe there are a myriad lives in the span of this one, maybe rebirth comes with the dawn.
Don't waste it!
I won't.

Countdown to resurrection: 7 days.

Instant

Las să treacă prin mine acest nou val de emoții și întrebări și tresăriri. Mă detașez și observ. Zâmbesc.
Mi-e ciudă că trăiesc prin alții. De ce aș avea nevoie de tine, de oricine, ca să simt că mă pierd în vâltoarea vieții? Nici măcar nu căutam asta. Nici măcar nu credeam că mai sunt capabilă.
Desigur, sunt conștientă că aș putea cădea absurd, fără zgomot, pe podeaua de fluturi risipiți în neant. Într-o clipă.
Totul se petrece într-o clipă.
Și atunci ... voi profita de clipa asta.
Zâmbesc.

Once

by october

Apoi ne forțăm să ne uităm pe fereastră.
Să vedem tot ce e bun și frumos în univers.

Și tot ce e bun și frumos în univers trece prin fața noastră o singură dată iar mie tocmai atunci îmi vine să strănut.

Source: Electric bulbs & more  

Unsaid

Aștept să se trezească, deși nu știu ce aș putea să spun. Mi-am uitat cuvintele. Teama de a nu aluneca în banalitate.
”Vreau să te cunosc mai bine decât te cunoști tu însuți.”
”Vreau să mă pierd în brațele tale.”
”Vreau să îți ofer ce nu știi că îți lipsește.”
Asta vreau să spun, dar tac șovăielnic, cu încăpățânare.
Mi-e dor să dăruiesc.

Embryonic

Simt din nou.
Neașteptat, ca întotdeauna. Zeci de întrebări și câțiva fluturi pe care îi înăbuș de teamă. Dezechilibru interior, acela care te face să simți că trăiești.
Încă e devreme, îmi spun, și urmăresc reacții și cuvinte cu coada ochiului, neîncrezătoare dar nerăbdătoare.
Un apel. Îmi tremurau mâinile. Vocea nu era a mea, căci ar fi tremurat și ea.
E devreme.
Mă ascund în spatele teoriilor abstracte și bat câmpii așa cum fac de obicei când golul din stomac îmi împiedică vorbele în gât. Un pas greșit și ... se va spulbera totul. Am grijă. Trebuie să am grijă. Trebuie să am răbdare, acest concept al cărui înțeles îmi scapă printre degete, deși gândul mi-e deja la momentul în care îmi voi încolăci brațele în jurul unui suflet cald.
Balanța cade zdrăngănind zgomotos pe podea sufletului. A uitat ce trebuia să măsoare. Cui îi trebuie cumpătare?
Încă e devreme, dar mă furnică tălpile. A drum.

I am the strongest person I know.
And I am so proud of myself.

Not Broken

Sunt oameni-umbre care îți trec prin viață, trenuri prin gară, și lasă în urmă vagi amprente, un chip, un nume, un cuvânt, un trandafir furat în miez de noapte, parfumul teilor de mai, gustul sărat al unei paste de dinți care nu îți aparține. Și sunt oameni care îți modelează sufletul fără milă, cu mâini netremurânde te schilodesc pentru tot restul vieții, te lasă neîntreg în urmă, să cauți bucăți din ei în toți cei pe care îi vei întâlni. Fiecare cuvânt, fiecare zâmbet, fiecare îmbrățișare furată e săpată adânc, neafectată de uzura timpului.
Îți amorțești simțurile cu un pahar, un fum, alte brațe, ca să poți respira. Știi că e inutil. Dar negi. Ești puternic. Speri. Speri că timpul va avea milă de tine și te va lăsa să uiți. Că poate, în seara asta, vei reuși să adormi. Că poate, în noaptea asta, nu îl vei mai visa.

Of Politics

Sunt chemată la demonstrații. Ridic din umeri, ca de nenumărate dăți. Eu protestez tacit, refuzând să particip la proteste.
Eu nu am nevoie să demonstrez cine sunt.
Politica mea internă e liberală și democrată. Toate personalitățile mele au drept de vot. Toate personalitățile mele merg la vot. Minoritatea câștigă.
Politica mea internă nu are nimic de-a face cu politica voastră.
În mine se duce o altă luptă.
În mine lupta a fost deja pierdută.

Sunflower Sutra

by Allen Ginsberg
(fragments)

Hells of the Eastern rivers, bridges clanking Joes greasy Sandwiches, dead baby carriages, black treadless tires forgotten and unretreaded, the poem of the riverbank, condoms & pots, steel knives, nothing stainless, only the dank muck and the razor-sharp artifacts passing into the past--
and the gray Sunflower poised against the sunset, crackly bleak and dusty with the smut and smog and smoke of olden locomotives in its eye--
Poor dead flower? when did you forget you were a flower? when did you look at your skin and decide you were an impotent dirty old locomotive? the ghost of a locomotive? the specter and shade of a once powerful mad American locomotive?
You were never no locomotive, Sunflower, you were a sunflower!
And you Locomotive, you are a locomotive, forget me not!

Scheduled

I schedule my pain for another day. Not today.
You are not worth it--no one is--perhaps neither am I.
I was molded with the utmost of care; the most sensitive and fiery of souls within a shell of ice.
I am a joke.
Oxymoronic effects that blur the world clear.
Nobody cares.

Ad Interim

I think too much, too deep, too far.
I spend way too much time with myself.
I dislike people.
I will end up alone, found dead after three days (or weeks?), with my toes having been eaten by cats. At least my toes will serve a purpose.
Death does not scare me.
It's what I'll do in the meantime that worries me.

D-Day

I have touched people. If I've changed even one idea, influenced one life, it would be worth it. But have I? And how would I know?
I have hurt people. Most times unintentionally, sometimes not.
I put them in a balance, but the scales are broken. There's no redemption, no amends.
I cannot be forgiven because I don't forgive.
I've made my peace with that.
My back is a cold slab that turns, slams shut. Move on! I am not here for you. None of you.
I see myself in hues darker than usual. I have to, cause no one else does.
There's no one strong enough to know me. Or stupid enough to care. It's fine. I've made my peace with that.

Cheers!

Refresh

Fingers trembling knuckles bruised invisible to others
Anxiety unexplained tightening my stomach I feel like throwing up although I haven't eaten anything for days or at least I can't remember
Is it because of you or is it them or is it me going mad again?
I hate you. How can you still be on my mind when I don't even miss you anymore?
I woke up all alone one morning and then I knew I had always been alone
Why are you still here when I have decided, I have decided this is not your place anymore it has never been but a dream
I woke up
in the middle of the night scared that it was morning and I hadn't heard the alarm
I remembered you
I am looking for the pill but relief is temporary and I just want to turn the page change the chapter burn the book
I do not want you anymore why does my heart cringe at these words why do I still feel? I have decided!
You've turned me into a non-believer. I don't believe in love anymore. Therefore, I don't believe in anything.
If it was me who left then why do I feel like the one being left behind? But I have decided...
Refresh. No message from you or from them or from god.

Cheers, darlings!

Have you ever wondered what's wrong with the world today? I'll tell you, it's no secret: No one fucking cares! Nobody gives a damn.
You're too far. You're too old to bear my children. You're too tall. You're too short. You're too fucking smart. You're too damn picky.
You know what? Yes, I am. And I won't change. I won't settle.
You're so caught up in what you want that you fail to see the world around you. You will die tomorrow, yet you keep forgetting to live.
Looking for an unicorn.
Damn you all! I'm fine by myself.

La multi ani

Azi e ziua ta, iar eu nu îți voi spune la mulți ani. Azi vei ști, dacă nu erai conștient deja, că m-ai pierdut. Cred că deja te așteptai de mult, fiindcă acesta era unul din lucrurile născute cu moartea în burtă. Unul din acele lucruri atât de învăluite de moarte încât a uitat să se nască cu totul. A renunțat la viață înainte de a se întrupa, având în vedere că sfârșitul era oricum același.
Mă duc unde văd cu ochii, mereu înainte, mereu mai departe. Închid un capitol și deschid altul. Refuz să trăiesc în trecut.
Fără regrete, am spus, dar regrete există. Nu am apucat să îți spun... Dar e târziu acum.
Mereu, undeva, e prea târziu pentru cineva.
Să nu fii trist. La urma-urmei, nu poți pierde ce nu ai avut vreodată, nu-i așa?

Drift

I used to see life as a staircase. I think the steps have ended. It's just this rushing river now, deeper and colder than I'd like. I step from wound to wound, sore enough to keep me afloat.
It's all make-believe. No one really knows what they are looking for. We're all just wasting time awaiting for the end. We imagine we have a purpose. We make ourselves up, dress up, dress down, according to occasion. We want to believe that we're the ones choosing. Yet life keeps happening, like waves. You open a door, and here it is, ready to drown you. Which makes me wonder if there's a master puppeteer out there, amused at our puny efforts.
Are you having fun?

Maybe

Sleepy rambling or a whiskey spell and you unknowingly let me peek inside.
I have always been attracted by scars. Darkness to darkness, dust to dust.
Maybe we both want the same thing. The need for that balm. Someone who knows how to touch us. Sore wounds, never to heal. The need to forget and hope for a while.
Maybe I see what I want to. I'm willing to take that chance.
Tell me, isn't it tiresome to keep your guard up all the time? Isn't it tiresome?
I should know.
In the end, everything is going to be all right ... or not.

To hope or not to...?

A big part of my life takes place in my head. Past, future, reality, fantasy playing together on the same field.
The secret to happiness is to lower your expectations as much as possible. People will disappoint you anyway.
But what to do when, from time to time, one comes along with a white flag? When he smiles or frowns or says something or doesn't in a certain way? In that certain way.