Avalanche

Calendarul oprit la aceeași dată, un număr indiferent până atunci. Doar ceasul merge necruțător înainte.

Trăiri noi, drumuri noi, pași noi în pantofi vechi. Totul e atât de nou încât îmi scârțâie ca prima zăpadă sub tălpi.
Ținut de mână, legănat, ca niște copii. Cu sufletul.
Palma ta oprită pe coapsa-mi, bucuria atingerii constantă.
Căldura pe care o emani din trup, din pori, din suflet.

Mă privesc uimită și nu reușesc să cuprind pe de-a-ntregul avalanșa de sentimente, de bucurie, de exaltare. Mi-e teamă că are să mă sufoce.