Ținându-ne de mână, la pas pe străduțe înguste, explorându-le, explorându-ne.
Zâmbind și râzând până la pierderea răsuflării. Ți-am spus că nu țin minte de când nu am mai râs așa. Adevărul e că nu cred că am mai râs așa vreodată. Adevărul e că nu am mai avut vreodată ce am cu tine, dar încă mi-e teamă să recunosc, încă mi-e teamă să visez.
No comments:
Post a Comment