Sunday, November 29


Forgive me for not being close enough to hug your soul.
Forgive me for not being there to kiss your fears away.
Forgive me for not being your all.

Forgive the words that I have said and those I have not spoken yet, the thoughts that flood my mind and fears that drown my soul. Forgive the rush of my arms when hugging you, the haste with which I write you back, the loss for words when in your presence. Forgive me for rereading your lines, for trusting you, for thinking I understand what you go through, for fearing for you. Forgive me for wanting more and for not being able to forget, for sometimes going mad without you, for having no regrets. Forgive my wanting to share everything with you, the asking of questions you cannot answer to. Forgive me for dreaming so high and getting lost in a fantasy world; forgive my believing that dreams can come true.

I will not ask forgiveness for loving you.

Digital art by Frixin

Saturday, November 21

De timp

Am găsit răspunsul întrebărilor puse într-o altă viață.
Era evident, dar din obișnuința de a mă lupta cu mine însămi, din încercarea de a încăpea în strimtele tipare ale lumii, uitasem să mă uit în mine. Avem obiceiul să uităm cine suntem. Nu ne analizăm de teama că vom descoperi că suntem diferiți de ceilalți. Nimeni nu ne spune că, de fapt, e bine să fim diferiți. E normal să fim diferiți. Unicitatea e ceea ce ne caracterizează, nu asemănările.
Plânge în mine fiecare secundă ce moare. Tu spui că niciodată nu e prea târziu, dar mereu, undeva, e prea târziu pentru cineva. Timpul e relativ. Ceasul mă minte. Tind să cred că și calendarul s-a defectat. Uneori timpul se scurge cu o lentoare inimaginabilă, deformat, șopârlă lungă care îmi face în ciudă târându-și coada interminabilă. Timpul se măsoară în cuvinte. În îmbrățișări, săruturi și zâmbete. Ieri redevine azi și mâine poate fi tot azi dacă închid ochii și te visez.

Ani fără un cuvânt și clipe cu doar un geamăt. Freamăt de aripi, de frunze, de trupuri. Nimic nu dispare în neant, dar nimic nu există. Ceea ce este nu poate fi definit în cuvinte, și totuși cuvintele sunt tot ceea ce avem. Poate viața viitoare îmi iese. Pe asta am dat-o în bară...
photo by Clara Robu

Sunday, November 15

Worth It

I go about my day, letting life flow around me, endless wave of falling leaves, you always in the back of my mind, the Nile of time running its slow course within me, when a shiver stops me in my tracks. Your arms around me, rendering me powerless, a glimpse of your smile prompting mine, a flash of your eyes dissolving my thoughts and words into nothingness, and I break down crying.
And I never cry.
I always complain about your not sharing enough or giving enough or being mine enough, but that's when realization hits: the sleepless nights the nightmares the worries the thoughts the pain--if they're the price I need to pay for a few seconds lost in your embrace, they are all worth it.
You are worth it.

Wednesday, November 4


You smile back at me from between my lines
So I keep penning you down
with words beautiful and serene, perverted and mean,
innocent dreams and shameless obsessions
I draft life anew in which there’s a “me” next to “you.”
My soul’s become a notebook scribbled with my broken flight,
birds’ wings and butterflies’ dreams
Banished from their celestial palace.
I trace your treasured features with quivering fingers,
scrawl memory’s grins across denied chagrins.
I transcribe my heartbeat. I write in my blood.
And reach for your smiles from between my lines.

Photo by NataliaDrepina