M-am trezit cu o ușă închisă în nas. Ca proverbiala vițică, stau și mă învârt în fața ei, poate-poate... Nici măcar nu am o afecțiune deosebită față de uși.
Doar că ușa aceasta nu e nouă, nu, o recunosc! E aceeași pe toate meleagurile și în toate limbile.
Zâmbesc ironic și iar aștept să se trezească cineva.
Toată lumea doarme. Shhhh... Din picioare.
Doar eu pic de proastă. Nu-i nimic, mă ridic, mă scutur, m-a văzut cineva?
No comments:
Post a Comment