Azi e ziua ta, iar eu nu îți voi spune la mulți ani. Azi vei ști, dacă nu erai conștient deja, că m-ai pierdut. Cred că deja te așteptai de mult, fiindcă acesta era unul din lucrurile născute cu moartea în burtă. Unul din acele lucruri atât de învăluite de moarte încât a uitat să se nască cu totul. A renunțat la viață înainte de a se întrupa, având în vedere că sfârșitul era oricum același.
Mă duc unde văd cu ochii, mereu înainte, mereu mai departe. Închid un capitol și deschid altul. Refuz să trăiesc în trecut.
Fără regrete, am spus, dar regrete există. Nu am apucat să îți spun... Dar e târziu acum.
Mereu, undeva, e prea târziu pentru cineva.
Să nu fii trist. La urma-urmei, nu poți pierde ce nu ai avut vreodată, nu-i așa?
No comments:
Post a Comment