Kaleidoscope

Mi s-a năzărit că nu îmi vorbeai mie când îmi vorbeai. Vorbeai cu o altă amintire care, din întâmplare, purta atunci chipul meu. Nu sunt mai unică decât toate unicele ce ți-au aținut calea.

Și când gândesc așa privesc totul dintr-o altă perspectivă. Printr-un caleidoscop mă uit și văd lumea diferit de fiecare dată, în funcție de cum mă răsucesc. Pe roți am fost construită, cuptor al lui Nastratin Hogea, dar nu ca să mulțumesc pe toată lumea. Ce îmi pasă mie de lume? Că și pe lume o doare-n cot de soarta mea.

Dar așa se mulțumește și pesimismul din mine, ăla de mă înghiontea în coaste de la bun început. Acum zâmbește satisfăcut: ”Vezi, ți-am zis eu.”

Doar în mine lucrurile se nasc unice. Și mai ales oamenii. Îmbobocește câte unul deodată și crește un copac de toată frumusețea. Sau un brusture. Stau și îl admir pentru un timp, apoi plec mai departe. Tot timpul plec.

Oare de mine fug?

Fractal art by Maureen Brett Ward