Acronologic

Îmi place să citesc în ordine cronologică. Încep o carte. Îmi place. Mă opresc în mijloc, o las deoparte și caut să văd ce a mai scris autorul. Cumpăr toate celelalte cărți și încep cu prima.

Ieri am găsit un blog cu o pălărie de pagini. Am citit-o pe cea mai nouă. Mi-a plăcut. Am clickuit pe Postări mai vechi până mi-a venit acru - mult mai scriu unii! - dar nu m-am lăsat până nu am ajuns la prima postare.

Ai prins ideea. Deși nu știu de ce, că istoria nu mi-a plăcut niciodată. Nu, nici măcar aia a neamului, nu mi-ar fi rușine?
Dar așa, îmi place să privesc cum crește ploaia. Cum se adună norii, începe să bată vântul, picură și se transformă în furtună. Sau se domolește. Uneori am norocul să mă lumineze și câte un curcubeu. Sau un fulger, trăzni-m-ar!

Îmi place să cresc de la mic la mare.

Doar cu dragostea, bat-o vina, e pe dos! Începe cu fulgerul -- trăzni-m-ar! -- și vâjâie-n furtuni, se domolește, uneori o ia de la capăt pe neanunțate, ba mai ia și câte o tornadă în cârdășie și să te ții.

Și curcubeul? Ehh, de ăla nu s-a mai auzit de pe când se potcovea puricele cu nouăzeci și nouă de oca de fier...

Digital art by Peter Charles Turner