Enough (?)

Cred că am ajuns la saturație. Din nou. E interesant cum, după ce simți prea mult, după ce se revarsă carafa clocotind la flacără mică, ajungi să nu mai simți nimic. Ca atunci când îți dai cu ciocanul peste degete în mod repetat. Imunizare la durere. Vezi vânătăile și tot ce poți face e să clipești.

We miss each other, but we don't miss the same people.

Parcă nici cuvintele nu mai au sens. Le-a zburat. Totul zboară. Eu nu am învățat decât să mă prăbușesc. Și când nu găsesc pe nimeni să mă îmbrâncească, îmi pun singură piedică.

I'm looking for you, but I don't want to find you. I'm tired of falling in love with you every morning. I just sit and watch. I see myself play this game, taking it seriously. The certainty that I am not enough grays everything.

Vreau să mă pierd în tine, să uit, să mă îmbăt cu efemeritate. Vreau să fug. În același timp. Știu că mă va durea zgomotul pe care îl va face ușa închisă în urma ta. Voi gusta cenușa rămasă și voi spune că e dulce.

Photo by Keren Stanley