Oh, boy!

Nu te mai găsesc... și ce e cel mai rău, parcă nu mă mai găsesc nici pe mine. Cumva, m-am pierdut pe drum, pe undeva... Nu m-am regăsit nici în soarele de afară, nici în albastrul mării, nici în pustietatea plajei... sau o fi plăjii? Cui îi mai pasă?

Amintirile par a se deforma. Mă lasă să le remodelez cum vreau eu, fantezie, imaginație și dorință amestecându-se și scuipând afară niște dragoni roz ceva de speriat. Trebuie să stăm puțin la taclale, să-mi readuci picioarele pe pământ și capul pe umeri.

Am început și să te înjur în gând... (Vai ce urât!) Cum de ce dacă îmi vine să te bat pentru halul în care m-ai adus? Și parcă n-ai făcut mare lucru, o fi all in my head, îmi repet. Ei, n-ai făcut! Lasă că știi tu!

Acuș e Crăciunul.
Așa, și?
Și parcă ziceai ceva că sărbătorești anul ăsta... că recuperezi...
Am voie să mă răzgândesc? M-am răzgândit.
Cum așa?
Mă simt cuprinsă de mântuirea domnului până-n gard! Mai bine mi-e în brațele Satanei. E mai cald. Fierbinte, chiar. Și umed... ehee...
Ptiu, piei drace!
Hai, fă-ți o cruce și dă-te mai încolo. Nu am timp de astea. Sunt prea ocupată să conversez cu mine însămi.

Photo source: Bootsdenimandoneheadlight