Ce bun că gândesc dacă nu simt?
Merg prin lume orbecăind, pipăind cu inima înainte și așteptând să dau de o înfundătură de la o clipă la alta. Sfârșitul mi-l voi alege eu. Măcar atât voi controla în propria viață.
Mi-aduc aminte de un băiat pe care l-am cunoscut în liceu și ale cărui versuri nu le înțelegeam. Îmi sclipeau ciudat delfinii lui verzi zburători. L-am considerat o persoană complexă și mai profundă decât mine. Îl admiram din punctul de vedere al unei incapabile de a-i înțelege arta și succesul. Apoi am aflat că scrie doar la beție. ”Așa se explică,” mi-am spus. Și i-am întors spatele.
Și dacă dumnezeu există și vede că îi scriu numele cu literă mică?
Și ce-are să-mi facă? Să îmi întoarcă spatele? Să mă trimită în iad? Ha! Am fost deja acolo.
Salutări călduroase și ceva de dumnezei...
Digital art by Ruskatukka
No comments:
Post a Comment