Mă țin de suflet să nu te iubesc.
Îmi potrivesc mai bine masca, zâmbesc, ce ai vrea să auzi? Ultimul secret ce-a mai rămas între noi îl strig lumii întregi. Tu nu mi-l cere, nu ești pregătit să îl afli.
Iar număr pe abac ore, zile, luni, eternități ce au trecut de când am zâmbit ultima dată. Am primit în dar un zâmbet pe care nu-l pot folosi. A aștepta... așteptare... așteptând... așteptat... aștept iar vara să-ți șoptească defrânată cuvinte cărora nu le cunosc înțelesul, să îți ghideze ea gândul spre mine. Aștept clipa în care voi reuși să nu te mai aștept.
Sunt toată un suflet... tu iei doar trupul... dar, întinzând mâna spre mângâiere, ai trecut prin suflet, căci îl am pe dinafară, înveliș oribil de care fug chiar eu, mereu sângerează, mereu se agață, iată, acum ție nu mai vrea să îți dea drumul, mereu vrea mai mult, aș vrea să îl dezbrac ca pe o haină uzată...
Îmi înghit inima—vrea să mă sufoce—mă rog să am curajul să nu îți cer nimic, să accept doar firimiturile ce mă lasă să flămânzesc în urma ta.
Să trăim clipa... mi-aș vinde sufletul Diavolului să pot, ca Faust, întinde clipa spre veșnicie.
Plouă... în mine plouă cu soare... tu ce faci?
Photo by ChocolatePanda2
No comments:
Post a Comment