Nerăbdare

Pași repezi pe podeaua goală,

Leu în cușcă, turbat de privațiuni,

Îmi înfund fața în pernă

Și țip cât pot de tare

Te urăsc

Vreau să sparg, să distrug, să zvârl pe fereastră, să sfâșii

Strâng pumnii și lovesc în gol

Unghiile îmi intră în carne—e bine

Durerea mă eliberează

Îți scriu de zece ori, lasând furia să curgă în rânduri

Și șterg tot de atâtea ori tot atâtea cuvinte

Îndoieli, întrebări, încordare, frustrare se revarsă

În gânduri fără stavilă

Vreau să mă ridic și să plec

Să te las în urmă, singur,

Vreau sa te doară așa cum mă doare pe mine

… apoi respir…

Va fi bine, îți spun, crezând pe jumătate ce zic,

Știind ce ai nevoie s-auzi.

Zâmbesc 

și sper să nu vezi dincolo,

să nu simți lacrimile ce mi se-opresc în gât.

Te aștept, din nou, atât cât va fi nevoie, îți spun,

Ținând sub călcâi propria nerăbdare care mă-nțeapă cu coada, scorpion înfuriat.

Vom fi bine…

Vom fi…

Watercolor by A-Fragile-Smile