7

Viaţa mea se scurge în cicluri de şapte

Am observat.

Trebuie sa fi spart multe oglinzi în copilărie…

Şapte a fost mereu numărul meu.

Nu numărul meu norocos, cum au unii,

Ci doar

Numărul meu.

De câte ori trebuie să repetăm aceeași greşeală

Ca să ne fie considerată lecţia învăţată?

Ca să fim luaţi în considerare?

Ca să nu mai fim trecuţi la loc cu nota 2 în catalog,

Copii imbecili,

Buni doar de pus la colţ?

Nu judeca nebunia ce se scurge direct pe hârtie

—Totul e virtual acum,

Nici hârtie nu mai avem—

Mă privești cu ochi mari și nu înțelegi cum

Și de ce.

Când doar ţi-am repetat, nu de şapte ori,

De şaptezeci și şapte,

De şapte sute şaptezeci şi şapte

Că aici se va ajunge.

Am repetat de atâtea ori încât ai incetat să mă auzi.

Nu întreba de ce.