După ani de vid…În care
Lipsa sentimentelor
Starea de amorțeală
Lipsa de identitate
Indiferența,
Da, mai ales indiferența lui,
mi-au arătat abisuri
tuneluri fără capăt
somn nesfârșit
dorința de trezire de cealaltă parte,
Acum… acum, tocmai acum,
Când aveam mai multă nevoie,
O gură de aer…
Și simt… prea mult, prea deodată, prea tot și nu mai vreau nimic decât să simt
Vârtej, pe toate, bune și rele, și râd, și mă doare și strig
Mi-e frică, dar am curaj și mă avânt din nou cum am făcut odată
Pășesc prin întuneric, și nu bâjbâi ci alerg
Și-mi sfâșii haine, piele, suflet în ghimpii ce mă întâmpină
Dar simt… te simt la capăt, așteptând cu brațele deschise
Și poate mă înșel ca alte dăți
Și poate voi ajunge prea târziu sau prea devreme sau nicicând
Dar… simt…
Photo by Chia Kah Rou
No comments:
Post a Comment