Stau alături, pe noptieră, două căni: una cu poza lui, una cu a ei.
El nu mai e. A rămas ea, să privească în urmă la timpuri în care viața nu era un obstacol. Zâmbește când își aduce aminte, dar nu vorbește des despre el. Îl păstrează doar pentru ea, în intimitatea gândurilor.
"Mai toarnă," îmi spune, dând peste cap paharul cu licoarea dulceagă și strecurând, pe furiș, o privire spre cele două căni.
No comments:
Post a Comment