Femeia își va testa bărbatul cu fiecare ocazie. Întrebări-capcană, botic de iepuraș („Cum, nu vrei, motănel? Haide, dar eu vleaau, te looog, te log mumos!”), cerințe egoiste, mai mult sau mai puțin nevinovate. Iar el îi va face pe plac fiindcă, deh, e femeia lui și trebuie s-o iubească. Ea îi va remodela freza, înnoi garderoba, corecta manierele de bădăran, iar el va ceda de fiecare dată, pierzându-se puțin câte puțin.
Dacă are noroc, îl înșală înainte de căsătorie. Dacă e deștept, o lasă.
Dacă nu, o ia. Și ce-o s-o mai ia...
Peste câțiva ani se trezește străin lui însuși, cu o străină lângă el și cu un plod în cârd -- polița ei de asigurare. Ce faci? Stai „pentru copil” sau îți iei lumea în cap și îți întorci buzunarul pe dos ca să plătești pensia alimentară? Te duci cu altele, ca să te mai răcorești un pic, să îți aduci aminte cum era pe vremurile când erai holtei, sau îți pui cenușă în cap și rabzi, sperând să coboare Isus printre pământeni și să facă vreo minune?
Depinde de fiecare.
Sfaturi nu dau, că nu sunt îndreptățită.
Respectă femeia, dar respect-o pe aceea care se face respectată.
No comments:
Post a Comment