Dulcea povară a despărțirii. Să poți simți o gheară dureroasă care îți strânge sufletul și te împiedică să respiri. Să te întrebi dacă de cealaltă parte sunt aceleași sentimente. Să te urăști pentru că dai prea multe telefoane, scrii prea multe mesaje, dar să nu te poți abține. Într-un ciudat mod masochist, aceste dureri sunt dulci.
Fumez țigară după țigară și tot ce îmi doresc este să pot împărți fumul ei cu tine.
Film alb-negru, mi se derulează în minte toate clipele petrecute împreună. Sunt vinovată că nu am profitat mai mult de ele? Realizez că ceea ce ascult este muzica noastră. Îmi doresc să îți aud din nou vocea. Iar mâine este atât de departe...
Missing you is great!
O idee extrem de interesantă asta cu împărţirea fumului de la ţigară...
ReplyDelete