Îmi moare muza
putrezește sub ploi bacoviene
Timpul se frânge
mă târâie în vârtejul lui
te ascult
și nu cred nimic din ce spui
Mă joc cu mine însămi
viața mea nu valorează
nici cât această frunză tomnatică
pe care o strivesc acum
Mă joc- copil matur
îmi joc toate cărțile azi
mâine nu există
Și nu mă mai întreb nimic
totul e clar
închid ochii și te aprob tăcând
iar tu crezi că te cred
și totul e minunat!
Chiar și un soare de hârtie
apare la orizont
Ai o brichetă?