Citindu-mi gândurile, citindu-l pe Cristian, mereu îmi aduc aminte de Sorescu: „Ce, când ți-a fost bine, când te-ai închis în casă cu femeia ta ai urlat că ești fericit?” Uite că sunt și oameni care urlă că sunt fericiți...
Mereu mi-am spus că în primul sărut poți citi viitorul. Acel „it's in his kiss”. Poți simți multe într-un sărut... sau nimic... ca și cum ai fi sărutat o altă mână.
Eu m-am simțit ca „Frumoasa din pădurea adormită”, readusă la viață.
După săptămâni de deprimare, iată, pot să urlu și eu: „Sunt bine!”
Îmi pare bine că pot vedea din nou galben-auriul-ruginiul toamnei, în locul interminabilelor ploi.
Mulțumesc, toamnă, pentru foșnetul frunzelor sub tălpi păgâne.
Mulțumesc pentru picăturile de soare dintre nori.
Mulțumesc pentru răcoarea ce mă alungă acasă.
Mulțumesc pentru stolurile de grauri ce îmi țipă sufletul.
No comments:
Post a Comment