...să stăm întinși pe iarbă, să dăm nume norilor, să privim stelele tolăniți pe asfaltul cald al unei străzi pustii, să ne rătăcim pe străduțe necunoscute, să ghicim florile după parfum, cu ochii închiși, să ieșim la cafea în miez de noapte, să ne plimbăm pe plajă mână în mână până obosim, să ne scăldăm în mare îmbrăcați, să mângâiem pisici vagaboande, să ne batem cu zăpadă, cu perne, cu frișcă, să ne hrănim unul pe celălalt cu lingurița din aceeași prăjitură, să ne plimbăm în ploaie, să mergem desculți prin oraș, să facem echilibristică pe bordurile trotuarelor, să bem cafeaua de dimineață, să dormim unul în brațele celuilalt, să ne dăm în leagăn, să facem fotografii originale, să împărțim fumul aceleiași țigări, să uităm de timp, să ne zgâim în vitrine, să alergăm pe scările rulante, să facem coronițe din flori sălbatice, să ne imaginăm ce gândesc oamenii care trec prin fața noastră în parc, să ne cățărăm pe stânci, să ascultăm marea... astea toate și multe, multe...
Tot mai crezi că ne vom plictisi?
oh,cât de frumos!fericirea se împarte mereu la doi,dar se trăieşte cu un singur suflet.frumos,frumos.
ReplyDeletece ai scris aici e ca o poveste imaginara atat de frumos creionata..dar avem dreptul sa visam..
ReplyDeleteN-ar trebui sa uitam toate astea niciodata.
ReplyDelete