Afraid to be happy...

Să îmi înfig gândurile în carnea ta și să le las acolo până devin o parte din tine
Până când nu va mai exista „tu” fără mine.
Să te inspir tot în plămânii mei saturați de amar.
Să te sorb ca pe o ultimă picătură de otravă
apoi închid ochii
și simt cum îmi înfloresc aripile.
Am flămânzit toată viața,
vreau să mă hrănesc cu tine.
Să îți șoptesc cuvinte
până ce urechile tale se satură de glasul meu.
Să te simt adormind lângă mine
și să îmi strivesc iubirea
ca pe un fluture orb
sub răsuflarea ta.
Următoarea mea zi de naștere
va fi ziua în care voi muri în brațele tale.

Iartă-mi frica...

Sweet pain

-->

Dulcea povară a despărțirii. Să poți simți o gheară dureroasă care îți strânge sufletul și te împiedică să respiri. Să te întrebi dacă de cealaltă parte sunt aceleași sentimente. Să te urăști pentru că dai prea multe telefoane, scrii prea multe mesaje, dar să nu te poți abține. Într-un ciudat mod masochist, aceste dureri sunt dulci.

Fumez țigară după țigară și tot ce îmi doresc este să pot împărți fumul ei cu tine.

Film alb-negru, mi se derulează în minte toate clipele petrecute împreună. Sunt vinovată că nu am profitat mai mult de ele? Realizez că ceea ce ascult este muzica noastră. Îmi doresc să îți aud din nou vocea. Iar mâine este atât de departe...

Missing you is great!

Trăindu-mi moartea

Trupuri ude
suflete goale
îmbrățișări fierbinți
în tăcerea mută a serii

Mi-au înghețat degetele
în zborul către atingere
Plâng peste trupuri goale
încerc să mă pierd în îmbrățișări
să uit cine sunt
să-mi ascund durerea
la pieptul tău
căci nimic nu contează
pe lângă sărutul rece
al clipei prezente

What I Am

I have many faces.

I am many things

What you see is just a facet of a rough dark diamond

my smile is poisonous

my eyes are hypnotizing

my body is luring

Beware!

I am your follower

I am your teacher

I am your lover

I am your enemy

I am the killer waiting

for you to make

the smallest mistake

I am an angel

on the outside

What you see is

not what you get

I dare you

not to fall in love with me

foto: faqs.org

Îmi moare muza
putrezește sub ploi bacoviene
Timpul se frânge
mă târâie în vârtejul lui
te ascult
și nu cred nimic din ce spui
Mă joc cu mine însămi
viața mea nu valorează
nici cât această frunză tomnatică
pe care o strivesc acum
Mă joc- copil matur
îmi joc toate cărțile azi
mâine nu există
Și nu mă mai întreb nimic
totul e clar
închid ochii și te aprob tăcând
iar tu crezi că te cred
și totul e minunat!
Chiar și un soare de hârtie
apare la orizont
Ai o brichetă?

Waiting for you to understand...

Stau într-o veșnică sală de așteptare

aceea a vieții

Un tren care nu mai sosește

sau a trecut demult

și totuși îi aud șuieratul în urechi

Sunt condamnată să aștept

să-mi crească aripi

ce nu vor crește niciodată

Îmi pipăi uneori cu încordare coastele,

căutând mugurii...

Zăresc un înger fără viață

căzut la picioarele mele

Și atunci înțeleg.

Încercăm?

M-am oprit în fața ta și aștept
Urăsc să aștept
Adună-ți curajul și atinge-mi umbra
fă-mă să tresar
să-ți ascult șoapte
Închide ochii
și hai să păcălim destinul
să ne prefacem
că suntem așa cum vrem să fim
Spune-mi noapte bună
și strânge-mă în brațe
o noapte întreagă
Ține-mă strâns de mână
nu mă lăsa să privesc în urmă
Hai să împărțim același drum
pentru un timp
Nu-mi aduce aminte cine sunt
Vreau doar să uit...

Rece

Încerc să te scriu

în culori mărunte

Să îmi închipui cum erai

când vei fi al meu

Viața are culoarea sticlei

și răceala gheții

Pășeșc peste trupuri

și aud scârțâitul gerului

sub tălpi

Un trup fierbinte

e mai mut decât

o boare de vânt

Întinde-mi doar mâna

să îți simt degetele

căutându-le pe ale mele

lasă-mă să îmi caut culoarea

în ochii tăi

Lasă-mă să tac

Caut liniștea cerului

Sleeping Beauty

Citindu-mi gândurile, citindu-l pe Cristian, mereu îmi aduc aminte de Sorescu: „Ce, când ți-a fost bine, când te-ai închis în casă cu femeia ta ai urlat că ești fericit?” Uite că sunt și oameni care urlă că sunt fericiți...
Mereu mi-am spus că în primul sărut poți citi viitorul. Acel „it's in his kiss”. Poți simți multe într-un sărut... sau nimic... ca și cum ai fi sărutat o altă mână.
Eu m-am simțit ca „Frumoasa din pădurea adormită”, readusă la viață.
După săptămâni de deprimare, iată, pot să urlu și eu: „Sunt bine!”
Îmi pare bine că pot vedea din nou galben-auriul-ruginiul toamnei, în locul interminabilelor ploi.
Mulțumesc, toamnă, pentru foșnetul frunzelor sub tălpi păgâne.
Mulțumesc pentru picăturile de soare dintre nori.
Mulțumesc pentru răcoarea ce mă alungă acasă.
Mulțumesc pentru stolurile de grauri ce îmi țipă sufletul.

depressed depressed depressed depressed depressed depressed depressed
Vreau să îmi amintesc despre zambilele albastre din grădină și îmi amintesc bătăile luate pe nedrept
Vreau să îmi amintesc zâmbetul fratelui meu și îmi amintesc cât de singură eram
Vreau să îmi amintesc din nou sărutul pe care îl dă dragostea și simt privirile ațintite asupra mea ca asupra unei bucăți de carne în supermarket
Vreau să visez că zbor și simt cum cad

Mi-e silă
(asta se subînțelegea, nu mai trebuia să scriu)
Văd clar
Văd ura, văd ipocrizia, prostia, lăcomia, toată răutatea
Ce e mai rău e că nici măcar nu mai îmi pasă
Privesc rece și le iau ca atare
Ieri bunica mea a fost jefuită... niște indivizi au venit la ușa ei pretinzând că vin din partea mamei... și au nevoie de niște bani... știau atâtea detalii încât bunica i-a crezut... le-a dat toți banii pe care îi avea stânși pentru lemne pentru iarnă
Vreți să știți ce am făcut când am aflat? Am zâmbit, abținându-mă să nu izbucnesc în râs

Trec doar printr-o fază, dar uneori pe bune îmi doresc să fiu una dintre ei... dintre cei care pot fi răi fără să le pese
După mine potopul!

De măr ud

Mere verzi și ude. Ador să mănânc mere ude. Pielea piersicii reci pe pielea mea...
Viața e formată din amintiri.
Nu am mai ascultat demult muzica mea preferată.
Ceva cântă în mine, dar eu nu aud decât zgomote înfundate.
Cine ești?
Unde ești?
Când vei veni?
Uneori 24 de ore pe zi sunt prea puține.
Aș vrea să dorm 3 zile în șir, fără griji, fără vise.
Aș vrea să nu trăiesc pe lumea aceasta. Am ajuns la concluzia că ori nu sunt eu pentru ea, ori nu e ea pentru mine.
Mă conformez. Devin materialistă.
Poate așa voi avea bani să îmi cumpăr câte mere verzi și ude vrea mușchiul meu. Și mărul nici măcar nu e fructul meu preferat.

Mi-a obosit zâmbetul... Mă simt clovn născut pentru distracția altora.

Where is the hope?

Mi-ar plăcea să iubesc, să te iubesc pe tine, oricine ai fi, să îngenunchez în fața spiritului tău, să te fac să îngenunchezi sub povara iubirii mele. Suflet - amforă preaplină - ai renunțat să mai cauți sub frunze uscate jarul dulce al iubirilor... Limba îmi e uscată de arșița deșertului. Nu mai pot nici rosti chemarea.
Cum ar fi... să mă pierd? ... să mă regăsesc doar în brațele tale?... să am pentru cine dormi, pentru cine mă trezi, pentru cine visa?
Nu am crezut vreodată că voi înceta a spera. Dar cutia Pandorei e goală... a zburat și ultima fantomă, cea cu aripi firave...

Hope begins in the dark...

Dualitate

Visezi? Mai îndrăznești încă să visezi? HA! Mă faci să râd! Câtă naivitate!
Deschide ochii mari și privește atent în jur! Îi vezi? Rechini, toți sunt rechini la pândă! Nimeni nu mai crede în nimic.
Mergi prin viață plutind pe un norișor roz... Dacă te mai îmbrâncește câte cineva din când în când - și pe bună dreptate - te plângi de parcă ar fi tragedia vieții tale. Nu crezi că ar fi cazul să te trezești deja? Să cobori cu picioarele pe planeta numită Pământ?
Lasă să îți crească un rând de colți măcar, nu îi mai pili atât. Poți să rânjești în continuare, dacă îți place...

Ha? Ce spuneai?

De la iubire la ură nu e decât un pas.
Și acum spune-mi: ar trebui să mă uit peste umăr când merg singură pe stradă? Ar trebui să număr umbrele și șoaptele nopții? Ar trebui să îmi fie frică?
Te enervează calmul meu...
Nu îmi e frică de nimic înafară de Dumnezeu. Și nici nu știu sigur că Dumnezeu există.
Nu mă intimidezi și asta te scoate din sărite... Îmi pare rău, nu mă mai prefac pentru tine...
Da, ai văzut bine lacrima din colțul ochiului stâng. Dar nu era pentru mine. Pentru durerea ta era. Nu mă crezi?
Nu ai încercat niciodată a mă cunoaște. Și deodată îți pare că îți aparțin?!
Sunt mai puternică decât crezi, you ain't gonna break me, sunt mai puțin influențabilă decât îți închipui, sunt o mai bună actriță decât tine, am iubit mai mult, am suferit mai mult, SUNT MAI MULT!

Subiectul zilei

„Banii! Petice de hârtie specială, ilustrate în culori simple, despre care toată lumea zicea că aveau valoare -- și credea, și toată lumea credea că așa stăteau lucrurile -- până în clipa când s-ar fi văzut cu un munte de asemenea hârtii într-o bancă, o respectabilă, tradițională, confidențialisimă bancă elvețiană, și ar fi cerut:
-- Pot să-mi mai cumpăr câteva ore de viață?
-- Nu, doamnă, nu vindem așa ceva, doar cumpărăm. ”

(Paulo Coelho)

Considerați că ar mai fi ceva de adăugat? Eu nu.

Singurătate

Mergem pe stradă, ne plimbăm în parc, stăm pe un scaun sau în picioare într-un tramvai, vorbim cu un amic, povestim unui prieten cele mai intime întâmplări... mă întreb dacă ne poate vedea cineva. Suntem o imagine, un film fără cap și fără coadă. Suntem singuri. Nu ne cunoaște nimeni.
Nimeni nu va ști vreodată cine ești cu adevărat. Ne încercăm limitele, abia dacă putem spune că ne cunoaștem noi înșine. Chipuri umblătoare prin viață.
Iubești? Te minți. Urăști? Te minți. Nu știi pe cine iubești sau urăști. Nu știi cine sunt ei. Iubești sau urăști imaginea pe care ți-ai creat-o singur în minte.
Eu sunt scrisul, nu poza. Subtitrarea, nu filmul.
Portrete de Dali, desfigurate de ochii altora. Portrete de Picasso.

(foto: Pablo Picasso- Weeping Woman)

Gata??!

Uneori viața te pune în fața unor încercări absolut scabroase. Te pune să alegi: asta sau cealaltă? Și hotărăște-te mai repede! Nu am timp de pierdut! De ce să aleg? Eu vreau TOTUL. Nimic mai mult... Pășeșc în vârful picioarelor, încerc să nu trezesc rațiunea adormită. Conștiința e cel mai pervers lucru ce i-a fost dăruit omului. În fine, după liberul arbitru.
S-a sfârșit și vara aceasta... Aș vrea ca viața să fie o nesfârșită vară... „Nimeni să nu se amăgească la gândul că va dura ce-și dorește mai mult decât tot ce-a fost.” (Jorge Manrique) 
Photo by me