Thought of the day

There are 3 kind of people in the world:
1. There are those who neither understand nor care about you and your problems
2. Those who understand you and your problems, but don't care
3. And those who understand you and your problems and also care about them... but you never meet these ones

De anima (2)

Îmi imaginez viața mea ca pe o scară. La capătul de jos- nașterea mea, la celălalt- sfârșitul tuturor lucrurilor. Urc, fără să mă grăbesc, treaptă cu treaptă. Nu văd decât, cel mult, treapta următoare; de obicei o simt doar pe cea pe care stau în momentul respectiv. Restul e învăluit într-un întuneric misterios, dar deloc înfricoșător. Privesc adeseori în urmă, fără regrete. Dacă nu ar fi fost toate acele lucruri înfăptuite pe treptele inferioare, nu aș fi ajuns aici. Le mătur ușor de praf, pentru a le vedea mai bine, cu alți ochi. Uneori îmi pierd echilibrul, alteori zăbovesc mai mult pe o treaptă decât pe alta. Visele mele - balustrada de care mă sprijin uneori pentru a putea înainta. Nu simt nevoia să știu ce îmi rezervă restul scării, știu unde voi ajunge oricum. Singurul scop propus este să încerc să urc zâmbind. Singura speranță este ca sfârșitul să mă surprindă cu zâmbetul pe buze.
„Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?”
(Marin Sorescu)

Photo source: Weheartit

My dream house

Casa mea de vis ar trebui să fie o casă luminată, prin ferestrele căreia să pătrundă tot cerul, o casă liniștită, retrasă, ferită de zgomotele violente ale orașului, în care să te trezești dimineața în cântecul păsărilor de afară. O casă veche, de cărămidă, cu tavanul înalt ca al unei catedrale. O casă în care toată lumea iubește pe toată lumea și toți iubesc pisicile. O casă cu pisici în toate ungherele, care să te amuze cu neobosita lor joacă sau să-ți insufle somnolența după-amiezelor. O casă cu biblioteci ticsite în fiecare cameră. O casă în care timpul nu se mișcă, dându-ți impresia că trăiești o veșnică duminică. Aici nimeni nu țipă și nimeni nu se ceartă, ușile nu sunt trântite decât din pricina curentului, muzica răsună în surdină, fără să spargă timpane, fără să jignească auzul cu dezacorduri inutile. Aici nu funcționează soneria, deci nu te poate deranja nimeni înafară de prietenii care se anunță printr-un telefon. O casă care respiră relaxare și în care se râde mult.

Sunt norocoasă, căci trăiesc într-o asemenea casă.

Sunt zile...

În zile ca acestea, când mă urăsc pentru că sunt om, când mi-e silă de specia asta de nespălați sufletește, când aș vrea doar să dorm... să dorm și să nu mă mai trezesc... în zile ca acestea nu e nicio mână în jur să mă ridice, niciun picior care să îmi dea un șut, să înaintez. Mi-e greață. Scârbă. Silă. De tot ceea ce numiți voi viață. De egoism invidie ură ipocrizie nepăsare infatuare, da, mi-e silă de toate calitățile tale de om modern, om mai prejos de animal.
Dați-mi, vă rog, o fiolă de morfină! Plătesc cu sânge. Vreau să îmi injectez vise...


Și totuși, planeta Pământ e atât de frumoasă! Păcat că e locuită...

Leapșa

(furată de la Boddah, deci merge mai departe la cine mai vrea să o fure)
Alege un cântăreţ/formaţie/trupă şi răspunde folosind numai titluri ale cântecelor acestuia/acestora.

JANET JACKSON

1. Ești bărbat sau femeie?
Doesn't really matter
2. Descrie-te.
Black cat
3. Cum se simt oamenii în preajma ta?
You ain't right
4. Cum ţi-ai descrie relaţia anterioară?
Son of a gun
5. Dar pe cea actuală?
Anytime, anyplace
6. Unde ai vrea să te afli acum?
Escapade
7. Ce părere ai despre iubire?
Feels so right
8. Cum e viaţa ta?
Rollercoaster
9. Ce ai cere dacă ai putea să-ţi pui o singură dorinţă?
Ask for more
10. Spune ceva inteligent.
It all comes down to love

Got till it's gone

-- A fost odată...
-- Ca în povești?
-- Ca în, ca pe lângă...
Ce a fost? A fost? De ce ți-e frică? Știi, degeaba fugi de propriul eu, te va ajunge mereu din urmă.
E bine? E rău? Ce e cu atâtea întrebări? Este, și atât. Mai este? Va mai fi?
Încet, pălesc nuanțele... rămâne doar alb și negru, negru pe alb... într-un final va mai rămâne doar culoarea florilor sălbatice...
Fără de ce?-uri, te rog!

Te invit să ceri

Aud demonii din mine cum urlă. Îmi zgârie învelișul pe dinlăuntru... Tu îi eliberezi... vino să tai ultima za a lanțului ce îi mai ține. Îți sunt dragi, demonii mei. Îi hrănești aproape zilnic, și ei deja au învățat să te cunoască. Răspund mirosului de carne crudă și sânge fierbinte pe care îl emani. Le zâmbești, nu mie, ci lor le zâmbești. Zâmbind, te lași sfâșiat. Păstrezi în suflet mușcături și urme de gheare, le porți cu tine oriunde ai merge. Am încă pe limbă gustul sângelui tău. Îți simt răsuflarea în ceafă, nu mă întorc, știu că ești tu... cine altul ar mai avea curajul să mă înfrunte?
Doar noi doi și demonii din noi... e nebunia noastră.
Lasă-mă să te fumez, amar, până la capăt.


Nu te teme, sunt înger doar pe dinafară...