-->

Wednesday, October 7

Nerăbdare

Pași repezi pe podeaua goală,
Leu în cușcă, turbat de privațiuni,
Îmi înfund fața în pernă
Și țip cât pot de tare
Te urăsc
Vreau să sparg, să distrug, să zvârl pe fereastră, să sfâșii
Strâng pumnii și lovesc în gol
Unghiile îmi intră în carne—e bine
Durerea mă eliberează
Îți scriu de zece ori, lasând furia să curgă în rânduri
Și șterg tot de atâtea ori tot atâtea cuvinte
Îndoieli, întrebări, încordare, frustrare se revarsă
În gânduri fără stavilă
Vreau să mă ridic și să plec
Să te las în urmă, singur,
Vreau sa te doară așa cum mă doare pe mine

… apoi respir…
Va fi bine, îți spun, crezând pe jumătate ce zic,
Știind ce ai nevoie s-auzi.
Zâmbesc 
și sper să nu vezi dincolo,
să nu simți lacrimile ce mi se-opresc în gât.
Te aștept, din nou, atât cât va fi nevoie, îți spun,
Ținând sub călcâi propria nerăbdare care mă-nțeapă cu coada, scorpion înfuriat.
Vom fi bine…
Vom fi…

Watercolor by A-Fragile-Smile

No comments:

Post a Comment