Nerăbdare

Pași repezi pe podeaua goală,

Leu în cușcă, turbat de privațiuni,

Îmi înfund fața în pernă

Și țip cât pot de tare

Te urăsc

Vreau să sparg, să distrug, să zvârl pe fereastră, să sfâșii

Strâng pumnii și lovesc în gol

Unghiile îmi intră în carne—e bine

Durerea mă eliberează

Îți scriu de zece ori, lasând furia să curgă în rânduri

Și șterg tot de atâtea ori tot atâtea cuvinte

Îndoieli, întrebări, încordare, frustrare se revarsă

În gânduri fără stavilă

Vreau să mă ridic și să plec

Să te las în urmă, singur,

Vreau sa te doară așa cum mă doare pe mine

… apoi respir…

Va fi bine, îți spun, crezând pe jumătate ce zic,

Știind ce ai nevoie s-auzi.

Zâmbesc 

și sper să nu vezi dincolo,

să nu simți lacrimile ce mi se-opresc în gât.

Te aștept, din nou, atât cât va fi nevoie, îți spun,

Ținând sub călcâi propria nerăbdare care mă-nțeapă cu coada, scorpion înfuriat.

Vom fi bine…

Vom fi…

Watercolor by A-Fragile-Smile

Am I Wrong?

După ani de vid…
În care
Lipsa sentimentelor
Starea de amorțeală
Lipsa de identitate
Indiferența,
Da, mai ales indiferența lui,
mi-au arătat abisuri
tuneluri fără capăt
somn nesfârșit
dorința de trezire de cealaltă parte,

Acum… acum, tocmai acum,
Când aveam mai multă nevoie,
O gură de aer…
Și simt… prea mult, prea deodată, prea tot și nu mai vreau nimic decât să simt
Vârtej, pe toate, bune și rele, și râd, și mă doare și strig
Mi-e frică, dar am curaj și mă avânt din nou cum am făcut odată
Pășesc prin întuneric, și nu bâjbâi ci alerg
Și-mi sfâșii haine, piele, suflet în ghimpii ce mă întâmpină
Dar simt… te simt la capăt, așteptând cu brațele deschise
Și poate mă înșel ca alte dăți
Și poate voi ajunge prea târziu sau prea devreme sau nicicând
Dar… simt…

Photo by Chia Kah Rou

If ever

The clouds trickle their grayness into my blood,

and everything becomes commonly uncommon.

The air pricks my skin and makes my bones hurt

with cold.

It’s cold without you

and I haven’t learned how it’s with you yet

If ever.

Nowhere.

That is where I’m going

And I have all the options, and all the opportunities are mine,

and I can have anything I want

Except I don’t.

You I can’t have yet

If ever.

Immobile. My fingers rest onto my immobile heart.

Forgetting and wishing to relive

I search and find you distant

more and more each day

as if we didn’t exist once upon a time

If ever.

Photo by Woolf83

Nu ...

Fierb în mine cuvintele cum n-au mai făcut-o de mult.

Trebuie să simți ca să scrii.

Mă gândesc la tine, din nou, mereu, și mă întreb dacă nu am visat

Dacă nu cumva pielea ta lipită de mine, sub gura mea, sub palma mea 

A fost imaginație…

Și am nevoie de tine și mi-e frică să te las să știi cât de mult.

Și nu vreau, nu vreau să am nevoie de tine,

Nu vreau să te iubesc

Și mă zgâlțâi violent în fiecare zi

Ca să-mi aduc aminte că nu ești al meu,

Că nu vei fi…

Și vreau sa îți spun, dar nu vreau să știi

Și se dezlănțuie cuvintele în mine

Și curg din vârful degetelor când îți scriu.

Pun stavilă și le opresc...

Și-mi spun—convingător—că îmi va trece,

E doar o fază, o vară nebună

În care te aștept din nou

Cu fluturi în suflet și uimire în gând

Și nu... te iubesc

Așa cum nici tu nu o vei face vreodată.

Shoe-vision

Don't tie my laces, please!
It's all I have that's close to wings...
In dirt I have my sky
paper-winged birds around me fly.
For tripping you sometimes don't mind
I'm just saluting things for which you're blind:
the leaves of grass
the shiny bugs
little round stones
maybe pine cones

If you only knew what you are missing
My pair you'd wish to be
You'd crawl to the ground
to have your sky upside down
like me

Photo by Lexar089

inspired by Live-Love-Write

Gifts

Aş vrea să îţi dăruiesc câte ceva în fiecare zi, mereu ceva nou, ceva surprinzător. Îmi petrec nopţile inventând daruri pentru a doua zi. Ţi-am dăruit inima şi sufletul meu, ţi-am dăruit trupul, ţi-am dăruit nopţile, gândurile şi cuvintele mele. Acum încerc să inventez o nouă culoare pentru răsăritul soarelui, un nou parfum pentru aerul ce îl respiri, un nou gust pentru apa ce o bei. Dau tot şi mă macină gândul că nu dau îndeajuns.

Aş vrea să fiu destul...

Afraid to be happy...

Să îmi înfig gândurile în carnea ta și să le las acolo până devin o parte din tine
Până când nu va mai exista „tu” fără mine.
Să te inspir tot în plămânii mei saturați de amar.
Să te sorb ca pe o ultimă picătură de otravă
apoi închid ochii
și simt cum îmi înfloresc aripile.
Am flămânzit toată viața,
vreau să mă hrănesc cu tine.
Să îți șoptesc cuvinte
până ce urechile tale se satură de glasul meu.
Să te simt adormind lângă mine
și să îmi strivesc iubirea
ca pe un fluture orb
sub răsuflarea ta.
Următoarea mea zi de naștere
va fi ziua în care voi muri în brațele tale.

Iartă-mi frica...