...am sufletul pe cuie...
nu mă pot opri să VREAU
și vreau atât de mult să nu te mai vreau...
dar propriul suflet nu mă ascultă.
spune-mi, cum să fac?
Vorbește! Ajută-mă!
... un cuvânt... o literă... o privire... un zâmbet... ceva... orice!
De ce mă mulțumesc cu atât de puțin, când am nevoie de atât de mult?
am ochii în lacrimi și sufletul în zâmbet
Te rog, fii cafeaua mea de fiecare noapte...
Las scrisul să îmi curgă din degete la ceasul când așteptarea e mai grea, sperând că odată cu aceste serbede cuvinte să iasă din mine... fumul amar de care nu mai am nevoie când sunt cu tine...
"te rog, vino, ia-ma in brate cum ma luai inainte. fa-ma sa ma simt la fel.nimeni nu poate.te rog"
ReplyDelete