-->

Saturday, October 31

Sweet pain

-->
Dulcea povară a despărțirii. Să poți simți o gheară dureroasă care îți strânge sufletul și te împiedică să respiri. Să te întrebi dacă de cealaltă parte sunt aceleași sentimente. Să te urăști pentru că dai prea multe telefoane, scrii prea multe mesaje, dar să nu te poți abține. Într-un ciudat mod masochist, aceste dureri sunt dulci.
Fumez țigară după țigară și tot ce îmi doresc este să pot împărți fumul ei cu tine.
Film alb-negru, mi se derulează în minte toate clipele petrecute împreună. Sunt vinovată că nu am profitat mai mult de ele? Realizez că ceea ce ascult este muzica noastră. Îmi doresc să îți aud din nou vocea. Iar mâine este atât de departe...
Missing you is great!

Saturday, October 24

Trăindu-mi moartea


Trupuri ude
suflete goale
îmbrățișări fierbinți
în tăcerea mută a serii

Mi-au înghețat degetele
în zborul către atingere
Plâng peste trupuri goale
încerc să mă pierd în îmbrățișări
să uit cine sunt
să-mi ascund durerea
la pieptul tău
căci nimic nu contează
pe lângă sărutul rece
al clipei prezente


Wednesday, October 21

What I Am

I have many faces.
I am many things
What you see is just a facet of a rough dark diamond
my smile is poisonous
my eyes are hypnotizing
my body is luring
Beware!
I am your follower
I am your teacher
I am your lover
I am your enemy
I am the killer waiting
for you to make
the smallest mistake
I am an angel
on the outside
What you see is
not what you get
I dare you
not to fall in love with me
foto: faqs.org

Monday, October 19


Îmi moare muza
putrezește sub ploi bacoviene
Timpul se frânge
mă târâie în vârtejul lui
te ascult
și nu cred nimic din ce spui
Mă joc cu mine însămi
viața mea nu valorează
nici cât această frunză tomnatică
pe care o strivesc acum
Mă joc- copil matur
îmi joc toate cărțile azi
mâine nu există
Și nu mă mai întreb nimic
totul e clar
închid ochii și te aprob tăcând
iar tu crezi că te cred
și totul e minunat!
Chiar și un soare de hârtie
apare la orizont
Ai o brichetă?

Sunday, October 18

Waiting for you to understand...


Stau într-o veșnică sală de așteptare
aceea a vieții
Un tren care nu mai sosește
sau a trecut demult
și totuși îi aud șuieratul în urechi
Sunt condamnată să aștept
să-mi crească aripi
ce nu vor crește niciodată
Îmi pipăi uneori cu încordare coastele,
căutând mugurii...
Zăresc un înger fără viață
căzut la picioarele mele
Și atunci înțeleg.

Saturday, October 17

Încercăm?



M-am oprit în fața ta și aștept
Urăsc să aștept

Adună-ți curajul
și atinge-mi umbra
fă-mă să tresar
să-ți ascult șoapte

Închide ochii
și hai să păcălim destinul

să ne prefacem
că suntem așa cum vrem să fim

Spune-mi noapte bună

și strânge-mă în brațe
o noapte întreagă

Ține-mă strâns de mână

nu mă lăsa să privesc în urmă

Hai să împărțim același drum
pentru un timp

Nu-mi aduce aminte cine sunt
Vreau doar să uit...

Wednesday, October 14

Rece

Încerc să te scriu
în culori mărunte
Să îmi închipui cum erai
când vei fi al meu
Viața are culoarea sticlei
și răceala gheții
Pășeșc peste trupuri
și aud scârțâitul gerului
sub tălpi
Un trup fierbinte
e mai mut decât
o boare de vânt
Întinde-mi doar mâna
să îți simt degetele
căutându-le pe ale mele
lasă-mă să îmi caut culoarea
în ochii tăi
Lasă-mă să tac
Caut liniștea cerului

Saturday, October 10

Sleeping Beauty

Citindu-mi gândurile, citindu-l pe Cristian, mereu îmi aduc aminte de Sorescu: „Ce, când ți-a fost bine, când te-ai închis în casă cu femeia ta ai urlat că ești fericit?” Uite că sunt și oameni care urlă că sunt fericiți...
Mereu mi-am spus că în primul sărut poți citi viitorul. Acel „it's in his kiss”. Poți simți multe într-un sărut... sau nimic... ca și cum ai fi sărutat o altă mână.
Eu m-am simțit ca „Frumoasa din pădurea adormită”, readusă la viață.
După săptămâni de deprimare, iată, pot să urlu și eu: „Sunt bine!”
Îmi pare bine că pot vedea din nou galben-auriul-ruginiul toamnei, în locul interminabilelor ploi.
Mulțumesc, toamnă, pentru foșnetul frunzelor sub tălpi păgâne.
Mulțumesc pentru picăturile de soare dintre nori.
Mulțumesc pentru răcoarea ce mă alungă acasă.
Mulțumesc pentru stolurile de grauri ce îmi țipă sufletul.

Friday, October 9



depressed depressed depressed depressed depressed depressed depressed
Vreau să îmi amintesc despre zambilele albastre din grădină și îmi amintesc bătăile luate pe nedrept
Vreau să îmi amintesc zâmbetul fratelui meu și îmi amintesc cât de singură eram
Vreau să îmi amintesc din nou sărutul pe care îl dă dragostea și simt privirile ațintite asupra mea ca asupra unei bucăți de carne în supermarket
Vreau să visez că zbor și simt cum cad

Mi-e silă
(asta se subînțelegea, nu mai trebuia să scriu)
Văd clar
Văd ura, văd ipocrizia, prostia, lăcomia, toată răutatea
Ce e mai rău e că nici măcar nu mai îmi pasă
Privesc rece și le iau ca atare
Ieri bunica mea a fost jefuită... niște indivizi au venit la ușa ei pretinzând că vin din partea mamei... și au nevoie de niște bani... știau atâtea detalii încât bunica i-a crezut... le-a dat toți banii pe care îi avea stânși pentru lemne pentru iarnă
Vreți să știți ce am făcut când am aflat? Am zâmbit, abținându-mă să nu izbucnesc în râs

Trec doar printr-o fază, dar uneori pe bune îmi doresc să fiu una dintre ei... dintre cei care pot fi răi fără să le pese
După mine potopul!

Monday, October 5

De măr ud


Mere verzi și ude. Ador să mănânc mere ude. Pielea piersicii reci pe pielea mea...
Viața e formată din amintiri.
Nu am mai ascultat demult muzica mea preferată.
Ceva cântă în mine, dar eu nu aud decât zgomote înfundate.

Cine ești?
Unde ești?
Când vei veni?

Uneori 24 de ore pe zi sunt prea puține.

Aș vrea să dorm 3 zile în șir, fără griji, fără vise.

Aș vrea să nu trăiesc pe lumea aceasta. Am ajuns la concluzia că ori nu sunt eu pentru ea, ori nu e ea pentru mine.
Mă conformez. Devin materialistă.

Poate așa voi avea bani să îmi cumpăr câte mere verzi și ude vrea mușchiul meu.
Și mărul nici măcar nu e fructul meu preferat.

Mi-a obosit zâmbetul... Mă simt clovn născut pentru distracția altora.