Încă e ciudat, încă nu pot procesa ideea, faptul că exiști. Uneori uit și te privesc ca pe un alt muritor de rând și apoi spui un cuvânt și știu unde vei incheia fraza, încerci să îmi faci o surpriză și o cunosc dinainte să te fi gândit tu, taci și îți citesc gândurile. Nu spun nimic, zâmbesc. E prea banal să spun „Și eu.”
E altceva... am răspuns când am fost întrebată despre tine. Cum aș putea să spun adevărul fără să atrag priviri neîncrezătoare și zâmbete în colțul gurii, a milă: Săraca, a luat-o razna...
Am încetat căutarea, bagajul permanent la ușă l-am desfăcut din prima zi, totul e simplu, clar. Aici. Tu. Atât.
No comments:
Post a Comment