Caravana trece, pietrele rămân (mai ales cele de la rinichi)

Ți-am mâzgălit numele
în cărbune
pe varul tuturor pereților
Mi-am mânjit iubirea
cu pastă de dinți
pe clanțele tuturor ușilor
mai ales a celei de la intrare
Ți-am lipit chipul pe toate geamurile
pe dinăuntru
pe dinafară
și nu mai râd de cei care odată lipeau inimioara Maggi
așteptând să treacă și pe strada lor pricăjită caravana
poate se capătă și ei cu ceva

Mănânc din nou biscuiți mucezi cu SuperCristal
și nu mă mir de unde am plecat și unde am ajuns

Raw

Vreau să mă sap în tine, dureros, să rămân acolo până la ultimul cuvânt
Să îmi tatuez sărutul pe oasele tale
ca să îți amintești de mine și când nu vei vrea
Să doară după ce voi pleca

how you talk

by Daphne Gottlieb
(fragment)

In a field. With the moon.
And the dark. And the dirt.
With your mouth. And just one word:
god god god.

Suicide Note

I am going to split my veins open for you
Drink up! Drink until you choke on life!
And I am going to fuck you right
into the seventh heaven
Then I will slam the door behind you
and crash to the floor
with my back to it
with my back to you
And cry my heart out
until I become empty
until it ceases to hurt
or hurts so much that I don't care no more
Then get up and smile like nothing ever happened
Like you never existed
Like you never shattered my heart into a million pieces
twice
then stepped on them to look back
And I will stop planting flowers
on the grave of this love
Because this is an abortion
and abortions are legal

You will not watch me burn.

Moarte clinică

Simți și tu, nu-i așa? Conexiunea dintre noi respiră artificial, conectată la mașinării care îi măsoară pulsul, îi umflă plămânii regulat, egal, inspiră, expiră, inspiră... Ținută în viață de o perfuzie pe care scrie ”Voință”. Necesită un defribilator, operație pe cord deschis, patru mâini febrile care să o facă să pulseze, să o readucă la viață.

Mi-e dor să te aud șoptindu-mi numele.

Still

I still wait, quietly now. The noise has died down. The incertitude. The whys.
Resigned but stubborn in my love, this is unlike the last time. Unlike any other time.
You still act like you don't know that I love you. Will my telling you make a difference?
Why would you think that an absence of a few days, months, or seven years would change anything? I'd still be there, anywhere, still choose you, anytime.

Photo by MartaSyrko

Poem

Source: flickr.com

Us

Do not even dare. Don't even think about saying the word. That is one right you have never gained. Stop using it like it's just some other pronoun; it's not.
Us is sacred. Us is not. Us doesn't reside even in my heart.
Its only place is in hidden dreams of alternate realities. Not to be brought up.

Yet what a sweet word, us...

Photo by Nosfist

—De gustibus non est diputandum;—that is, there is no disputing against Hobby-Horses ...

Laurence Sterne