Fierb în mine cuvintele cum n-au mai făcut-o de mult.
Trebuie să simți ca să scrii.
Mă gândesc la tine, din nou, mereu, și mă întreb dacă nu am visat
Dacă nu cumva pielea ta lipită de mine, sub gura mea, sub palma mea
A fost imaginație…
Și am nevoie de tine și mi-e frică să te las să știi cât de mult.
Și nu vreau, nu vreau să am nevoie de tine,
Nu vreau să te iubesc
Și mă zgâlțâi violent în fiecare zi
Ca să-mi aduc aminte că nu ești al meu,
Că nu vei fi…
Și vreau sa îți spun, dar nu vreau să știi
Și se dezlănțuie cuvintele în mine
Și curg din vârful degetelor când îți scriu.
Pun stavilă și le opresc...
Și-mi spun—convingător—că îmi va trece,
E doar o fază, o vară nebună
În care te aștept din nou
Cu fluturi în suflet și uimire în gând
Și nu... te iubesc
Așa cum nici tu nu o vei face vreodată.
