Zori de ziua mea

Shoe-vision

2010-01-29T20:56:00.003+02:00

Don't tie my laces, please!
It's all I have that's close to wings...
In dirt I have my sky
paper-winged birds around me fly.
For tripping you sometimes don't mind
I'm just saluting things for which you're blind:
the leaves of grass
the shiny bugs
little round stones
maybe pine cones

If you only knew what you are missing
My pair you'd wish to be
You'd crawl to the ground
to have your sky upside down
like me

inspired by Live-Love-Write

Gifts

2010-01-23T15:56:00.004+02:00

Aş vrea să îţi dăruiesc câte ceva în fiecare zi, mereu ceva nou, ceva surprinzător. Îmi petrec nopţile inventând daruri pentru a doua zi. Ţi-am dăruit inima şi sufletul meu, ţi-am dăruit trupul, ţi-am dăruit nopţile, gândurile şi cuvintele mele. Acum încerc să inventez o nouă culoare pentru răsăritul soarelui, un nou parfum pentru aerul ce îl respiri, un nou gust pentru apa ce o bei. Dau tot şi mă macină gândul că nu dau îndeajuns.

Aş vrea să fiu destul...

Afraid to be happy...

2009-11-07T13:05:00.001+02:00

Să îmi înfig gândurile în carnea ta și să le las acolo până devin o parte din tine
Până când nu va mai exista „tu” fără mine.
Să te inspir tot în plămânii mei saturați de amar.
Să te sorb ca pe o ultimă picătură de otravă
apoi închid ochii
și simt cum îmi înfloresc aripile.
Am flămânzit toată viața,
vreau să mă hrănesc cu tine.
Să îți șoptesc cuvinte
până ce urechile tale se satură de glasul meu.
Să te simt adormind lângă mine
și să îmi strivesc iubirea
ca pe un fluture orb
sub răsuflarea ta.
Următoarea mea zi de naștere
va fi ziua în care voi muri în brațele tale.

Iartă-mi frica...

Sweet pain

2009-10-31T07:05:00.001+02:00

Dulcea povară a despărțirii. Să poți simți o gheară dureroasă care îți strânge sufletul și te împiedică să respiri. Să te întrebi dacă de cealaltă parte sunt aceleași sentimente. Să te urăști pentru că dai prea multe telefoane, scrii prea multe mesaje, dar să nu te poți abține. Într-un ciudat mod masochist, aceste dureri sunt dulci.

Fumez țigară după țigară și tot ce îmi doresc este să pot împărți fumul ei cu tine.

Film alb-negru, mi se derulează în minte toate clipele petrecute împreună. Sunt vinovată că nu am profitat mai mult de ele? Realizez că ceea ce ascult este muzica noastră. Îmi doresc să îți aud din nou vocea. Iar mâine este atât de departe...

Missing you is great!

Trăindu-mi moartea

2009-10-24T21:07:00.001+03:00

Trupuri ude
suflete goale
îmbrățișări fierbinți
în tăcerea mută a serii

Mi-au înghețat degetele
în zborul către atingere
Plâng peste trupuri goale
încerc să mă pierd în îmbrățișări
să uit cine sunt
să-mi ascund durerea
la pieptul tău
căci nimic nu contează
pe lângă sărutul rece
al clipei prezente

Foto: photobucket.com

What I Am

2009-10-21T19:19:00.002+03:00

I have many faces.

I am many things

What you see is just a facet of a rough dark diamond

my smile is poisonous

my eyes are hypnotizing

my body is luring

Beware!

I am your follower

I am your teacher

I am your lover

I am your enemy

I am the killer waiting

for you to make

the smallest mistake

I am an angel

on the outside

What you see is

not what you get

I dare you

not to fall in love with me

foto: faqs.org

2009-10-19T07:07:00.001+03:00

Îmi moare muza
putrezește sub ploi bacoviene
Timpul se frânge
mă târâie în vârtejul lui
te ascult
și nu cred nimic din ce spui
Mă joc cu mine însămi
viața mea nu valorează
nici cât această frunză tomnatică
pe care o strivesc acum
Mă joc- copil matur
îmi joc toate cărțile azi
mâine nu există
Și nu mă mai întreb nimic
totul e clar
închid ochii și te aprob tăcând
iar tu crezi că te cred
și totul e minunat!
Chiar și un soare de hârtie
apare la orizont
Ai o brichetă?

foto: pixdaus.com

I am waiting for you to understand...

2009-10-18T07:07:00.001+03:00

Stau într-o veșnică sală de așteptare

aceea a vieții

Un tren care nu mai sosește

sau a trecut demult

și totuși îi aud șuieratul în urechi

Sunt condamnată să aștept

să-mi crească aripi

ce nu vor crește niciodată

Îmi pipăi uneori cu încordare coastele,

căutând mugurii...

Zăresc un înger fără viață

căzut la picioarele mele

Și atunci înțeleg...

drawing by: telumaithor

Încercăm?

2009-10-17T20:14:00.001+03:00

M-am oprit în fața ta și aștept
Urăsc să aștept
Adună-ți curajul și atinge-mi umbra
fă-mă să tresar
să-ți ascult șoapte
Închide ochii
și hai să păcălim destinul
să ne prefacem
că suntem așa cum vrem să fim
Spune-mi noapte bună
și strânge-mă în brațe
o noapte întreagă
Ține-mă strâns de mână
nu mă lăsa să privesc în urmă
Hai să împărțim același drum
pentru un timp
Nu-mi aduce aminte cine sunt
Vreau doar să uit...

Rece

2009-10-14T21:13:00.000+03:00

Încerc să te scriu

în culori mărunte

Să îmi închipui cum erai

când vei fi al meu

Viața are culoarea sticlei

și răceala gheții

Pășeșc peste trupuri

și aud scârțâitul gerului

sub tălpi

Un trup fierbinte

e mai mut decât

o boare de vânt

Întinde-mi doar mâna

să îți simt degetele

căutându-le pe ale mele

lasă-mă să îmi caut culoarea

în ochii tăi

Lasă-mă să tac

Caut liniștea cerului

Sleeping Beauty

2009-10-10T21:14:00.001+03:00

Citindu-mi gândurile, citindu-l pe Cristian, mereu îmi aduc aminte de Sorescu: „Ce, când ți-a fost bine, când te-ai închis în casă cu femeia ta ai urlat că ești fericit?” Uite că sunt și oameni care urlă că sunt fericiți...
Mereu mi-am spus că în primul sărut poți citi viitorul. Acel „it's in his kiss”. Poți simți multe într-un sărut... sau nimic... ca și cum ai fi sărutat o altă mână.
Eu m-am simțit ca „Frumoasa din pădurea adormită”, readusă la viață.
După săptămâni de deprimare, iată, pot să urlu și eu: „Sunt bine!”
Îmi pare bine că pot vedea din nou galben-auriul-ruginiul toamnei, în locul interminabilelor ploi.
Mulțumesc, toamnă, pentru foșnetul frunzelor sub tălpi păgâne.
Mulțumesc pentru picăturile de soare dintre nori.
Mulțumesc pentru răcoarea ce mă alungă acasă.
Mulțumesc pentru stolurile de grauri ce îmi țipă sufletul.

2009-10-09T19:19:00.000+03:00

depressed depressed depressed depressed depressed depressed depressed
Vreau să îmi amintesc despre zambilele albastre din grădină și îmi amintesc bătăile luate pe nedrept
Vreau să îmi amintesc zâmbetul fratelui meu și îmi amintesc cât de singură eram
Vreau să îmi amintesc din nou sărutul pe care îl dă dragostea și simt privirile ațintite asupra mea ca asupra unei bucăți de carne în supermarket
Vreau să visez că zbor și simt cum cad

Mi-e silă
(asta se subînțelegea, nu mai trebuia să scriu)
Văd clar
Văd ura, văd ipocrizia, prostia, lăcomia, toată răutatea
Ce e mai rău e că nici măcar nu mai îmi pasă
Privesc rece și le iau ca atare
Ieri bunica mea a fost jefuită... niște indivizi au venit la ușa ei pretinzând că vin din partea mamei... și au nevoie de niște bani... știau atâtea detalii încât bunica i-a crezut... le-a dat toți banii pe care îi avea stânși pentru lemne pentru iarnă
Vreți să știți ce am făcut când am aflat? Am zâmbit, abținându-mă să nu izbucnesc în râs

Trec doar printr-o fază, dar uneori pe bune îmi doresc să fiu una dintre ei... dintre cei care pot fi răi fără să le pese
După mine potopul!

foto: deviantart.com

De măr ud

2009-10-05T17:07:00.001+03:00

Mere verzi și ude. Ador să mănânc mere ude.
Pielea piersicii reci pe pielea mea...
Viața e formată din amintiri.
Nu am mai ascultat demult muzica mea preferată.
Ceva cântă în mine, dar eu nu aud decât zgomote înfundate.
Cine ești?
Unde ești?
Când vei veni?
Uneori 24 de ore pe zi sunt prea puține.
Aș vrea să dorm 3 zile în șir, fără griji, fără vise.
Aș vrea să nu trăiesc pe lumea aceasta. Am ajuns la concluzia că ori nu sunt eu pentru ea, ori nu e ea pentru mine.
Mă conformez. Devin materialistă.
Poate așa voi avea bani să îmi cumpăr câte mere verzi și ude vrea mușchiul meu. Și mărul nici măcar nu e fructul meu preferat.

Mi-a obosit zâmbetul... Mă simt clovn născut pentru distracția altora.

foto: redbubble.com

Where is the hope?

2009-09-29T19:19:00.000+03:00

Mi-ar plăcea să iubesc, să te iubesc pe tine, oricine ai fi, să îngenunchez în fața spiritului tău, să te fac să îngenunchezi sub povara iubirii mele. Suflet - amforă preaplină - ai renunțat să mai cauți sub frunze uscate jarul dulce al iubirilor... Limba îmi e uscată de arșița deșertului. Nu mai pot nici rosti chemarea.
Cum ar fi... să mă pierd? ... să mă regăsesc doar în brațele tale?... să am pentru cine dormi, pentru cine mă trezi, pentru cine visa?
Nu am crezut vreodată că voi înceta a spera. Dar cutia Pandorei e goală... a zburat și ultima fantomă, cea cu aripi firave...

Hope begins in the dark...

Dualitate

2009-09-22T07:07:00.002+03:00

Visezi? Mai îndrăznești încă să visezi? HA! Mă faci să râd! Câtă naivitate!
Deschide ochii mari și privește atent în jur! Îi vezi? Rechini, toți sunt rechini la pândă! Nimeni nu mai crede în nimic.
Mergi prin viață plutind pe un norișor roz... Dacă te mai îmbrâncește câte cineva din când în când - și pe bună dreptate - te plângi de parcă ar fi tragedia vieții tale. Nu crezi că ar fi cazul să te trezești deja? Să cobori cu picioarele pe planeta numită Pământ?
Lasă să îți crească un rând de colți măcar, nu îi mai pili atât. Poți să rânjești în continuare, dacă îți place...

Ha? Ce spuneai?

2009-09-20T14:07:00.000+03:00

De la iubire la ură nu e decât un pas.
Și acum spune-mi: ar trebui să mă uit peste umăr când merg singură pe stradă? Ar trebui să număr umbrele și șoaptele nopții? Ar trebui să îmi fie frică?
Te enervează calmul meu...
Nu îmi e frică de nimic înafară de Dumnezeu. Și nici nu știu sigur că Dumnezeu există.
Nu mă intimidezi și asta te scoate din sărite... Îmi pare rău, nu mă mai prefac pentru tine...
Da, ai văzut bine lacrima din colțul ochiului stâng. Dar nu era pentru mine. Pentru durerea ta era. Nu mă crezi?
Nu ai încercat niciodată a mă cunoaște. Și deodată îți pare că îți aparțin?!
Sunt mai puternică decât crezi, you ain't gonna break me, sunt mai puțin influențabilă decât îți închipui, sunt o mai bună actriță decât tine, am iubit mai mult, am suferit mai mult, SUNT MAI MULT!

Subiectul zilei

2009-09-18T19:19:00.000+03:00

„Banii! Petice de hârtie specială, ilustrate în culori simple, despre care toată lumea zicea că aveau valoare -- și credea, și toată lumea credea că așa stăteau lucrurile -- până în clipa când s-ar fi văzut cu un munte de asemenea hârtii într-o bancă, o respectabilă, tradițională, confidențialisimă bancă elvețiană, și ar fi cerut:
-- Pot să-mi mai cumpăr câteva ore de viață?
-- Nu, doamnă, nu vindem așa ceva, doar cumpărăm. ”

(Paulo Coelho)

Considerați că ar mai fi ceva de adăugat? Eu nu.

Singurătate

2009-09-12T09:19:00.005+03:00

Mergem pe stradă, ne plimbăm în parc, stăm pe un scaun sau în picioare într-un tramvai, vorbim cu un amic, povestim unui prieten cele mai intime întâmplări... mă întreb dacă ne poate vedea cineva. Suntem o imagine, un film fără cap și fără coadă. Suntem singuri. Nu ne cunoaște nimeni.
Nimeni nu va ști vreodată cine ești cu adevărat. Ne încercăm limitele, abia dacă putem spune că ne cunoaștem noi înșine. Chipuri umblătoare prin viață.
Iubești? Te minți. Urăști? Te minți. Nu știi pe cine iubești sau urăști. Nu știi cine sunt ei. Iubești sau urăști imaginea pe care ți-ai creat-o singur în minte.
Eu sunt scrisul, nu poza. Subtitrarea, nu filmul.
Portrete de Dali, desfigurate de ochii altora. Portrete de Picasso.

(foto: Pablo Picasso- Weeping Woman)

Gata??!

2009-09-09T19:07:00.003+03:00

Uneori viața te pune în fața unor încercări absolut scabroase. Te pune să alegi: asta sau cealaltă? Și hotărăște-te mai repede! Nu am timp de pierdut! De ce să aleg? Eu vreau TOTUL. Nimic mai mult... Pășeșc în vârful picioarelor, încerc să nu trezesc rațiunea adormită. Conștiința e cel mai pervers lucru ce i-a fost dăruit omului. În fine, după liberul arbitru.

S-a sfârșit și vara aceasta... Aș vrea ca viața să fie o nesfârșită vară... „Nimeni să nu se amăgească la gândul că va dura ce-și dorește mai mult decât tot ce-a fost.” (Jorge Manrique)

Thought of the day

2009-07-27T19:19:00.000+03:00

There are 3 kind of people in the world:
1. There are those who neither understand nor care about you and your problems
2. Those who understand you and your problems, but don't care
3. And those who understand you and your problems and also care about them... but you never meet these ones

De anima (2)

2009-07-22T07:07:00.000+03:00

Îmi imaginez viața mea ca pe o scară. La capătul de jos- nașterea mea, la celălalt- sfârșitul tuturor lucrurilor. Urc, fără să mă grăbesc, treaptă cu treaptă. Nu văd decât, cel mult, treapta următoare; de obicei o simt doar pe cea pe care stau în momentul respectiv. Restul e învăluit într-un întuneric misterios, dar deloc înfricoșător. Privesc adeseori în urmă, fără regrete. Dacă nu ar fi fost toate acele lucruri înfăptuite pe treptele inferioare, nu aș fi ajuns aici. Le mătur ușor de praf, pentru a le vedea mai bine, cu alți ochi. Uneori îmi pierd echilibrul, alteori zăbovesc mai mult pe o treaptă decât pe alta. Visele mele - balustrada de care mă sprijin uneori pentru a putea înainta. Nu simt nevoia să știu ce îmi rezervă restul scării, știu unde voi ajunge oricum. Singurul scop propus este să încerc să urc zâmbind. Singura speranță este ca sfârșitul să mă surprindă cu zâmbetul pe buze.
„Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?”
(Marin Sorescu)Fotografii preluate de pe www.redbubble.com

My dream house

2009-07-21T00:07:00.000+03:00

Casa mea de vis ar trebui să fie o casă luminată, prin ferestrele căreia să pătrundă tot cerul, o casă liniștită, retrasă, ferită de zgomotele violente ale orașului, în care să te trezești dimineața în cântecul păsărilor de afară. O casă veche, de cărămidă, cu tavanul înalt ca al unei catedrale. O casă în care toată lumea iubește pe toată lumea și toți iubesc pisicile. O casă cu pisici în toate ungherele, care să te amuze cu neobosita lor joacă sau să-ți insufle somnolența după-amiezelor. O casă cu biblioteci ticsite în fiecare cameră. O casă în care timpul nu se mișcă, dându-ți impresia că trăiești o veșnică duminică. Aici nimeni nu țipă și nimeni nu se ceartă, ușile nu sunt trântite decât din pricina curentului, muzica răsună în surdină, fără să spargă timpane, fără să jignească auzul cu dezacorduri inutile. Aici nu funcționează soneria, deci nu te poate deranja nimeni înafară de prietenii care se anunță printr-un telefon. O casă care respiră relaxare și în care se râde mult.

Sunt norocoasă, căci trăiesc într-o asemenea casă.

Sunt zile...

2009-07-19T07:07:00.001+03:00

În zile ca acestea, când mă urăsc pentru că sunt om, când mi-e silă de specia asta de nespălați sufletește, când aș vrea doar să dorm... să dorm și să nu mă mai trezesc... în zile ca acestea nu e nicio mână în jur să mă ridice, niciun picior care să îmi dea un șut, să înaintez. Mi-e greață. Scârbă. Silă. De tot ceea ce numiți voi viață. De egoism invidie ură ipocrizie nepăsare infatuare, da, mi-e silă de toate calitățile tale de om modern, om mai prejos de animal.
Dați-mi, vă rog, o fiolă de morfină! Plătesc cu sânge. Vreau să îmi injectez vise...

Și totuși, planeta Pământ e atât de frumoasă! Păcat că e locuită...

Leapșa

2009-07-18T19:07:00.000+03:00

(furată de la Boddah , deci merge mai departe la cine mai vrea să o fure)
Alege un cântăreţ/formaţie/trupă şi răspunde folosind numai titluri ale cântecelor acestuia/acestora.

JANET JACKSON

1. Ești bărbat sau femeie?
Doesn't really matter
2. Descrie-te.
Black cat
3. Cum se simt oamenii în preajma ta?
You ain't right
4. Cum ţi-ai descrie relaţia anterioară?
Son of a gun
5. Dar pe cea actuală?
Anytime, anyplace
6. Unde ai vrea să te afli acum?
Escapade
7. Ce părere ai despre iubire?
Feels so right
8. Cum e viaţa ta?
Rollercoaster
9. Ce ai cere dacă ai putea să-ţi pui o singură dorinţă?
Ask for more
10. Spune ceva inteligent.
It all comes down to love

Got till it's gone

2009-07-16T19:37:00.002+03:00

-- A fost odată...
-- Ca în povești?
-- Ca în, ca pe lângă...
Ce a fost? A fost? De ce ți-e frică? Știi, degeaba fugi de propriul eu, te va ajunge mereu din urmă.
E bine? E rău? Ce e cu atâtea întrebări? Este, și atât. Mai este? Va mai fi?
Încet, pălesc nuanțele... rămâne doar alb și negru, negru pe alb... într-un final va mai rămâne doar culoarea florilor sălbatice...
Fără de ce?-uri, te rog!

Te invit să ceri

2009-07-15T00:13:00.000+03:00

Aud demonii din mine cum urlă. Îmi zgârie învelișul pe dinlăuntru... Tu îi eliberezi... vino să tai ultima za a lanțului ce îi mai ține. Îți sunt dragi, demonii mei. Îi hrănești aproape zilnic, și ei deja au învățat să te cunoască. Răspund mirosului de carne crudă și sânge fierbinte pe care îl emani. Le zâmbești, nu mie, ci lor le zâmbești. Zâmbind, te lași sfâșiat. Păstrezi în suflet mușcături și urme de gheare, le porți cu tine oriunde ai merge. Am încă pe limbă gustul sângelui tău. Îți simt răsuflarea în ceafă, nu mă întorc, știu că ești tu... cine altul ar mai avea curajul să mă înfrunte?
Doar noi doi și demonii din noi... e nebunia noastră.
Lasă-mă să te fumez, amar, până la capăt.

Nu te teme, sunt înger doar pe dinafară...

...te aștept...

2009-07-12T13:37:00.000+03:00

...am sufletul pe cuie...
nu mă pot opri să VREAU
și vreau atât de mult să nu te mai vreau...
dar propriul suflet nu mă ascultă.
spune-mi, cum să fac?
Vorbește! Ajută-mă!
... un cuvânt... o literă... o privire... un zâmbet... ceva... orice!
De ce mă mulțumesc cu atât de puțin, când am nevoie de atât de mult?
am ochii în lacrimi și sufletul în zâmbet
Te rog, fii cafeaua mea de fiecare noapte...

Las scrisul să îmi curgă din degete la ceasul când așteptarea e mai grea, sperând că odată cu aceste serbede cuvinte să iasă din mine... fumul amar de care nu mai am nevoie când sunt cu tine...

Doar cuvinte...

2009-07-10T07:13:00.001+03:00

sânge, prea mult sânge... îmi sta bine în roșu?
durere în oase... ca dependenții de heroină cărora le lipsește doza
muzică așteptare cuvinte țigară distanță albastru din nou muzică
pierderi de timp... le recuperez trăind intens momentele când sunt cu tine
visez prea mult, știu, căci visez conștient-intenționat
îți interzic să-ți bălăcești picioarele în visul meu
niciodată nu e prea târziu... decât atunci când e prea târziu
aștept un zâmbet sincer
poate ai dreptate... poate la asta se rezumă totul

Prevenire

2009-07-09T13:07:00.001+03:00

Mă pierzi printre rânduri
Mă scurg printre degete
-- Nisip colorat de clepsidră kitchoasă cumpărată-n bazar
sau apă sau vânt--
Ia-mă de mână,
Ține-mă strâns

Simți adierea dinspre apus?
Am s-o urmez
Și nici n-ai să vezi
când nu voi mai fi

Mi-amesteci cu litere
Sufletu-acum
În vise cuminți
de școlar
Mergi singur pe drum

Nu mai visa
căci mă pierzi printre rânduri
Ține-mă strâns...

Best things in life are free

2009-07-07T07:07:00.002+03:00

...să stăm întinși pe iarbă, să dăm nume norilor, să privim stelele tolăniți pe asfaltul cald al unei străzi pustii, să ne rătăcim pe străduțe necunoscute, să ghicim florile după parfum, cu ochii închiși, să ieșim la cafea în miez de noapte, să ne plimbăm pe plajă mână în mână până obosim, să ne scăldăm în mare îmbrăcați, să mângâiem pisici vagaboande, să ne batem cu zăpadă, cu perne, cu frișcă, să ne hrănim unul pe celălalt cu lingurița din aceeași prăjitură, să ne plimbăm în ploaie, să mergem desculți prin oraș, să facem echilibristică pe bordurile trotuarelor, să bem cafeaua de dimineață, să dormim unul în brațele celuilalt, să ne dăm în leagăn, să facem fotografii originale, să împărțim fumul aceleiași țigări, să uităm de timp, să ne zgâim în vitrine, să alergăm pe scările rulante, să facem coronițe din flori sălbatice, să ne imaginăm ce gândesc oamenii care trec prin fața noastră în parc, să ne cățărăm pe stânci, să ascultăm marea... astea toate și multe, multe...
Tot mai crezi că ne vom plictisi?

Privesc în ochii tăi și văd cum arăt

2009-07-06T00:07:00.001+03:00

Mă ascund mereu în mine
dar mă regăsesc în tine
de multe ori

Arăt lumii
doar masca momentului
căci, vezi tu, am multe
măști

Dar tu vezi dincolo de ele
auzi dincolo de cuvinte
știi mereu mai mult
decât spun eu

Aștept sfârșitul-
tu îmi oferi un început.
Aștept răspunsul-
tu pui o nouă întrebare.
Ce mai rămâne să aștept
decât pe tine?

Depărtare

2009-07-05T07:26:00.004+03:00

Plângeam că ești departe.
Departe -- tu?
Nu!
Încă mai locuim pe aceeași planetă,
Încă mai strălucim sub același Soare,
Încă mai visăm sub aceeași Lună,
Încă mai respirăm,
Mai simțim,
Mai iubim
Împreună.

De fapt... mai iubim?
Ar trebui să te consult în această privință,
Dar nu pot.
Fiindcă, vezi? -- Ești atât de departe!...

:)

2009-07-04T00:07:00.003+03:00

Gol în stomac, cu fluturași, cu tot tacâmul, senzații nebănuite, parcă te-ai aștepta să doară, dar e doar plăcere, adrenalină pură, atingeri senzuale, amețeala de după, când simți că nu te mai poți ține pe picioare, ai vrea să spui ceva, dar ți-au zburat cuvintele, ți se zbat tâmplele, parcă ți-e teamă, dar zâmbești când realizezi ce faci, totul se învârte, iar adrenalină valuri-valuri, senzații ce nu ai vrea să se sfârșească, dar care mereu se termină prea curând...
Asta a fost experiența primului meu tatuaj.

Frânturi de suflet

2009-07-03T07:19:00.002+03:00

În fața ta
sufletul meu stă în genunchi.
Te roagă,
te imploră:
„NU!”
Dar tu nu îl auzi

Buze pecetluite
de durere
căci am crezut...

Minciuni binevenite
alinare
și doar te-am rugat să mă minți

Un pumn de fotografii
o mână de mesaje
și o sămânță de iubire
abia încolțită
sub talpa piciorului tău

Cădere în gol
mulțumesc pentru aripa
împrumutată
pentru atât de puțin timp

Nu m-ai lăsat să visez
până la capăt
Zburam mai sus
decât tine?

Drog luat la intervale rare,
dar în cantități industriale
dezintoxicarea e mereu dureroasă

Mai ești
măcar puțin
al meu?...

Și totuși... nu poți pierde
ce nu ai avut vreodată

Depărtarea ucide...

Drog

2009-07-01T07:19:00.003+03:00

Într-o lume nebună-nebună ne străduim să fim mai nebuni decât alții.
Drog pentru sufletul meu, otravă dulce, gură de oxigen...
Nu avem nimic și totuși, avem tot.
Nu ne cunoaștem, dar ne știm de atâta vreme.
Ne îmbătăm cu idei, cu cuvinte, cu mângâieri, cu aer...
Hai să ne pierdem unul într-altul, să nu mai știm unde începem și unde ne terminăm... să ne sufocăm cu întrebări, să ne amețim cu răspunsuri, să ne drogăm cu vorbe...
Să nu mai fim doi... 2 e prea mult...

Când vei vrea să te trezești, să mă anunți... ca să îți pregătesc cafeaua...

De anima

2009-06-30T12:19:00.002+03:00

Și eu mi-aș deschide o afacere. Una în care aș vinde inimi. Nu vă gândiți la donatorii de organe care sunt dispuși să își vândă și emisfera stângă pentru câțiva bani în plus... Nu, aș îmbutelia picături de suflet în sticluțe mici, colorate, ca cele ale parfumurilor de firmă. Esențe tari în sticluțe mici.
Observ pe zi ce trece că cererea e mare pe piață.
-- Dați-mi și mie, vă rog, un suflet dintr-acela roșu... nu, acela din raftul de mai jos... aș avea chef să iubesc astăzi, și nu am cu ce...
-- Aș vrea și eu să simt... cu ce mă puteți ajuta? ...Dar dacă mă răzgândesc, pot returna sticluța?

Afacere inutilă, știu... Cei care au suflet deja, simt prea mult, și ar vrea să mai scape de trăiri ... Iar celor care nu au le e bine așa...
Poate ar fi mai indicat să creez o subsecție de extirpări suflete la secția de chirurgie. Ar fi mai căutată... chiar și eu m-aș gândi să îmi excizez măcar o parte...

Introspectiv

2009-06-29T07:07:00.000+03:00

O așchie de înger
În fiecare demon
Este
o rugă-n fiecare plâns
Un Dumnezeu în piatra aruncată
Și o trădare-n fiece surâs

În fiecare eu, un tu
Există
Și-o întrebare-n oricare răspuns.

Trezire

2009-06-28T07:07:00.002+03:00

Îmi cojesc, răzui
De pe pleoape somnul
Cu zvon de ziuă
Și dimineața doare.

Îmi amintesc de mine,
De ceea ce am fost ieri
Și redevin eu
Pentru încă o zi.

Și dimineața doare...

Multiplu de 7

2009-06-27T07:07:00.002+03:00

Mă accept așa cum sunt: cu bune, cu rele, cu rele... curele care mă leagă de mâini, de picioare, îmi astup gura... aș vrea să țip, dar nu am destul spațiu... mi-e teamă că aș sparge paharul și-așa prea plin...
Aș vrea să plâng, să urlu... dar pentru cine? Nimeni nu merită atâtea lacrimi câte am în mine.
Încă o zi de doliu... nu mai plâng... uite, mă și hlizesc dacă te face fericit... spune-mi: e momentul?
Îți ascult bătăile inimii când văd că doare... nu promit că voi fi tot aici când vei fi fericit...
Sunt prietenul tău cel mai bun, dar eu nu am prieteni. Nu vei ști niciodată totul despre mine. Nu vei ști nimic.
Povestește-mi durerea, permite-mi să mă regăsesc în suferința ta, să îți ofer umărul meu, crede-mă că simt ce simți și tu, iată, îți șterg lacrima, te fac să zâmbești, dar nu îmi cere să vorbesc. Nu ai ști să asculți ce am eu de spus.
Lumea se învârte în multipli de 7, trebuie că am spart multe oglinzi într-o viață anterioară. Dar soarta nu are nimic de-a face cu asta. Coincidențe la fiecare pas, păcat că nu cred în ele. Lumea e haos, haos sublim, uite cât e de frumoasă aurora boreală...
Leagă-mă la ochi, urcă-mă într-un tren căruia nu îi cunoști destinația, ia-mă de mână, hai să coborâm aici, pare interesant... Poate aici... poate de data asta... vei găsi elixirul menit să oprească sângerarea sufletului meu...
Știu... nu ai timp... cum de unde știu? Nu ți-am spus că te cunosc demult? Ai dreptate, nici eu nu am destul timp pentru mine... prefer să ți-l dedic ție... mie nu mi-ar ajunge 7 vieți...

THE KING IS DEAD, LONG LIVE THE KING!

2009-06-26T07:07:00.002+03:00

CREZ

2009-06-25T07:07:00.001+03:00

Warning

by Jenny Joseph

When I am an old woman I shall wear purple
With a red hat which doesn’t go, and doesn’t suit me.
And I shall spend my pension on brandy and summer gloves
And satin sandals, and say we’ve no money for butter.
I shall sit down on the pavement when I’m tired
And gobble up samples in shops and press alarm bells
And run my stick along the public railings
And make up for the sobriety of my youth.
I shall go out in my slippers in the rain
And pick the flowers in other people’s gardens
And learn to spit. You can wear terrible shirts and grow more fat
And eat three pounds of sausages at a go
Or only bread and pickle for a week
And hoard pens and pencils and beermats and things in boxes

But now we must have clothes that keep us dry
We must have friends to dinner and read the papers
And pay our rent and not swear in the street
And set a good example for the children

But maybe I ought to practice a little now?
So people who know me are not too shocked and surprised
When suddenly I am old, and start to wear purple

...!...

2009-06-24T07:07:00.000+03:00

„Totul se bazează pe încredere” auzi și, da, ți se pare că vorbele au sens. Apoi, un spate arcuit de animal frumos te învață că nu există asemenea realitate: încrederea.
Să nu ai încredere nici măcar în tine însuți, iată idealul, nu se știe niciodată când ai să-ți întorci spatele.

No regrets

2009-06-23T19:13:00.004+03:00

Nu e ok să trăiești pentru 2 cuvinte pe zi. Nu e ok să aștepți să sune telefonul. Nu e ok să te întrebi ce simte cel de lângă tine. Totul trebuie spus clar, brutal, forțat. Ce dacă doare? Cui îi pasă, la urma-urmei de durerea ta? Închide ochii, spune repede ce simți, ce crezi, ce gândești acum, dar acum, apoi întoarce spatele și pleacă. Nu lăsa loc de comentarii de păreri de refuz. Fugi cât mai departe de toți, oricum ești singur în lume.
Repede, ca și cum ai scoate o măsea.
Apoi, tot ca la doctor : NEXT!

Dezamăgire? Deja, cuvântul ar trebui să fie inexistent în vocabularul tău.

Mereu mai mult....

2009-06-22T13:13:00.001+03:00

Mi-au rămas în suflet doi ochi albaștri cu gene de abanos. Oricât de banală e descrierea, ochii sunt unici.
Mi-a rămas sub piele urma mâinilor, mângâiere întreruptă de abis.
Mi-a rămas în minte un fluture care trecu albastru prin fața ta. Tu nu l-ai vazut, căci mă priveai pe mine.
Un câmp violet, o îmbrățișare fugară.
De ce vreau mai mult?

GATA!

2009-06-19T09:13:00.002+03:00

M-am hotărât să nu mai iubesc. Pe nimeni. Sunt mai crudă azi, pentru că e vineri, poate. Sfârșit de săptămână. Sfârșit de ceva. Totul se sfârșește. Iubirea cere prea multe sacrificii. M-am hotărât să fiu o veșnic îndrăgostită. De viață. De acum. De clipă. De toate persoanele care gândesc. Care simt. Veșnică amantă, niciodată soție. Să fiu amanta vieții, în tumultul ei. Să mă las cucerită, îmbrățișată, sărutată de ape, de flori, de vânt, de parfumul noptatic al teilor. Să las iarba să îmi mângâie pulpele, să îmi sărute gleznele. Pământul să îmi zgârie picioarele desculțe. Să mă deschid ca o floare la atingerea soarelui. Să visez albastru. Cer imens în suflet și în ochi. Să nu mai caut, pentru că tot ce îmi trebuie este în jurul meu. Să zâmbesc, să nu doară, să nu îmi pese, știind că n-am făcut nimic greșit. Să nu am limite.
Să trăiesc, în loc să sper că voi trăi vreodată.

Desigur, pentru toate acestea trebuie să îți mulțumesc ție, tu, care nu trăiești, dar mi-ai amintit mie ce e viața. Tu, care nu vei citi aceste rânduri sau nu te vei recunoaște printre ele.
Îți doresc să visezi...

Mai sinceră de atât nu pot fi

2009-06-19T00:13:00.000+03:00

-- E foarte greu să obții un zâmbet de la cineva.
-- Eu zâmbesc mereu...
-- Da, dar de câte ori simți că îți zâmbește totul din tine?
-- Rar, ca acum, gândindu-mă la tine.

Nostalgie

2009-06-18T07:19:00.002+03:00

Râdea ca o copilărie înflorită
Pe o creangă plecată de corcoduș,
cu buze de căpșună mușcată,
împlută de zahărul dinților,
cu ochi ca un câmp întreg de zambile albastre,
cu mici zâne zumzăind în horă
deasupra capului ei.

Just Jump!

2009-06-15T00:00:00.000+03:00

De ce ți-e teamă?
Nu te teme.
Da, vei suferi. Zile, săptămâni, luni, poate ani la rând...
Dar cele 7 secunde de plutire merită sacrificiul.
Așa că închide ochii, ia-mă de mână și sari.

Concluzie

2009-06-14T07:07:00.003+03:00

Am văzut munții.
Am văzut marea.
Am văzut izvoare,
râuri, fluvii.
Am cunoscut suflete.
Multe și felurite suflete.
Și am privit gânduri.
Adormite gânduri și
gânduri trezite ce
se prefăceau în fapte.
Am văzut fapte și
am văzut consecințe.
Am văzut trecutul,
prezentul, viitorul.

Și văd acum,
în mine întorcându-mă
ca într-o cetate,
că nu știu nimic.

Să vorbim despre vicii...

2009-06-13T00:19:00.005+03:00

Sunt o dependentă.
De fumul amar de țigară.
De ordinea din haos.
De torsul pisicilor în poală.
De terapia prin cumpărături.
De mirosul înțepător, dulce-acrișor al aventurii.
De nebunia schimbării.
De lava mângâierilor nocturne.
De tine.

Lămurit, acum?

2009-06-12T08:09:00.004+03:00

-- Încotro?
-- Spre cer.
-- Ce cauți?
-- Pământul.
Nelămurirea din ochii tăi întreabă ceea ce gura nu poate articula:
-- De ce?
-- Pentru că sunt om.

Shut up and kiss me!

Licitație

2009-06-11T15:21:00.003+03:00

Nu sunt pretențioasă
Pe mine mă poți cumpăra ieftin:
cu un zâmbet,
o limbă de pantof,
o cireadă de gânduri bine lustruite.
La o floare îți dau și restul.
Iubesc pentru o palmă,
pentru un cuvânt umed,
pentru o privire caldă.

Zâmbesc pe gratis.

Filozofie anti - iubire

2009-06-11T14:40:00.003+03:00

Nu iubesc oamenii fiindcă mă condiționează să nu-i iubesc. Nobody loves no one. Fiecare om vrea să fie singurul om de pe pământ. Sau măcar să stăpânească fiecare câte o insulă pustie. Sau să fie conducători. A ceva, a cuiva, nu contează.
Oamenii sunt pustii. Pustiuri. Nu se gândesc decât la ei înșiși. Pentru om, doar sinele contează cu adevărat.
Să iubești înseamnă să suporți, să accepți, să respecți defecte care te oripilează, care te înghiontesc și te sufocă. Ori oamenii nu sunt în stare de așa ceva.
Egoismul ne împiedică. Ne iubim prea mult sinele, ca să iubim și sinele altuia, care, de asemenea, se iubește prea mult.
Toți credem că avem dreptate. De fapt, nimeni nu are. Nici în particular, nici ca grup social. Societatea e un compromis. Urât de toți. Nimeni nu-și iubește vecinii.
Cred că îți poți iubi doar copiii. Pentru că îi poți conduce. Ești, într-o măsură, stăpânul lor. „Copiii MEI...” Ei sunt insula ta, în care te poți bălăci, o poți călca în picioare, o poți mângâia, fără ca ea să aibă puterea să protesteze.
Ne iubim copiii din egoism. Putem face în așa fel încât ei să reflecte sinele nostru. Îi educăm să ne semene. Și îi iubim cu atât mai mult cu cât ne seamănă mai mult.
Oare sinucigașii nu se iubesc? Poate se iubesc mai mult decât restul, și își scutesc sinele de compromis. Se ucid pentru că se vor doar pentru ei.

„Animalele sunt crude. Oamenii pot să nu fie răi. De fapt, sunt feroce. Cred că nici o altă specie nu se urăște atât pe ea însăși.”

(Eugen Ionesco)

Dacă nu-nțelegi, nu te-ntrista

2009-06-07T20:40:00.005+03:00

Ultima fărâmă de concentrare
mi-o așez acum pe un fluture
(E imaginar,
așa că poate fi cum vrei tu)
A zburat.
Și atât.
(Sfârșitul e imaginar,
așa că poate fi cum vrei tu)

Eu deja dorm între
aripile fluturelui meu...

Din nou despre adevăr...

2009-06-05T19:56:00.001+03:00

Doar un mare ochi albastru
Obosit de albastru.
Obosit de lumină.
Obosit de tăcere, de cer
de pământ
de adevăr.
Și nu-mi găsesc pleoapa.

Obosită să văd
că nu vezi.

Mă înec în cearșafuri
ca râuri de lavă
să uit
să mă pierd
să adorm
să visez că-mi dăruiești pleoapa
mare cât cerul
să amorțesc.

That's the way...

2009-06-04T19:19:00.000+03:00

Mă întâmpină zâmbind alb miresele, printre gratii, forțându-mi gratiile ochilor. Și pescărușii zâmbesc cu buze de fecioare moarte pe albastrul ochilor cerului.
Zâmbește soarele, zâmbește Dunărea, zâmbesc oamenii și-mi zâmbește viața - mie, numai mie azi. În clocotul ei mă arunc și o sorb cu sufletul învins de atâta dulce povară.

2009-06-02T18:38:00.003+03:00

Soare - pânză de păianjen ce strălucești
în miezul unui ochi de geam murdar
străbătut de copaci, case și
fire de înaltă tensiune;

Soare dulce - călduț,
mai sărută - mă o dată.

Joc

2009-06-01T18:17:00.002+03:00

Hai să iubim pe-nserat
Fiecare iubirea celuilalt
Crezând egoist-ignorant

că ne-aparținem.

Hai să visăm în amurg
Un naiv vis de prunc
Cum viața e doar un joc
pe care-l deținem.

Discret să depun atunci
În spatele urechii stângi
Pecetea unei patimi adânci
până-n mirare.

Iar când, la sfârșit, vei pleca
Să lași în urma ta
O umbră, un suflet, ceva
spre tine cărare.

zbor

2009-05-31T10:09:00.006+03:00

Încercând să străbat
peste ziduri de paie,
Viața mea - un magnific strănut,
Un pumn de rouă
în praf de soarele-amiezii
așternut.

Tremură frunza gândului
Sub jarul brațelor,
sub povara sărutului.
Neostenit doresc acel altceva
Ce nu-i niciodată de-ajuns.

Închid ochii să zbor
Dar zborul nu mai vrea
să trăiască în mine
Îl caut în acel altcineva
Pe care-l aștept
și nu mai vine

Remember the time

2009-05-30T11:08:00.005+03:00

Hey, you, do you remember?
It's been eight years since our first kiss...
Do you ever think of me?

Cu tine am învățat că întâlnirea perfectă durează 24 de ore...
Cu tine am învățat ce miros au trandafirii...
Cu tine am învățat ce frumoasă e noaptea teilor...

Now it's you and her I see...

Tu de ce nu dansezi?

UȘA

2009-05-27T18:58:00.000+03:00

Nu mai are cine-mi tăia
Unghiile mâinii drepte
Când zgârii noaptea
La uși închise

Și

Nu mai are cine-mi plânge
Pe umărul stâng
Când, dorind să iubesc,
Cer iubire

Și

Nedorindu-mă nimeni
Centru al universului său
Am ajuns să fiu iubită
De cea mai importantă
persoană din lume: EU

?

2009-05-27T05:19:00.001+03:00

Și stau și mă întreb: când suferim?
Când ne-afișăm durerea ca un stindard de luptă, ca o stea - călăuză, știind că nimeni nu ne-mpărtășește agonia?
Sau când o târâim, cocoașă desfrânată, după noi, asmuțind-o asupră-ne ca pe un cal nărăvaș, cu șapte inimi, lăsând-o să muște din carnea sufletului nostru?

„Pe lume o doare-n fund de soarta ta.”
(Sorescu)

NU

2009-05-26T16:04:00.000+03:00

Nu mă machiez.
Nu folosesc ruj.
Nu îmi cumpăr haine de firmă nici poșete nici parfumuri.
Nu port tocuri înalte.
Nu uit nu iert nu mint.
Nu îmi fac planuri.
Nu traversez neregulamentar.
Nu arunc gunoaie pe stradă.
Nu mestec gumă.

Restul lucrurilor încerc să le fac pe toate.

2009-05-25T15:24:00.000+03:00

Ziua în care am murit era o zi friguroasă de început de an. Se pare că nu am pășit în noul an cu dreptul. Mă plictiseam liniștită în pat, când sună telefonul. O voce pe care nu am vrut să o recunosc mi-a spus adevărul. La început nu am simțit nimic deosebit. Apoi, o ușoară amețeală și sentimentul că pot pluti. O greață persistentă îmi apăsa stomacul. Într-un final, m-am disipat în mărunte particule de durere, care își făceau simțită prezența toate laolaltă, dar fiecare în felul ei.
Iată, a trecut și Învierea, și tot nu s-a ivit vreo schimbare, Miracolul sperat. Au înverzit și pomii, tot degeaba.
Aș vrea să îl vomit, Adevărul; trec strada pe roșu cu speranța că un camion turbat îmi va provoca o amnezie totală; vreau să trăiesc în trecut, în minciună, în roz.
Mințiți-mă, vă implor, mințiți-mă! Convingeți-mă că adevărul nu era adevărat!

Adevărul nu este ceva pentru care merită trăit.

Cât de mult...

2009-05-24T11:21:00.000+03:00

El nu știe cât de mult...
Și dacă ar ști, nu i-ar păsa câtuși de puțin...

Și atunci, dacă iubirea adevărată, Unica, Irepetabila, A Vieții Mele (mânca-ți-aș :)) este neîmpărtășită, mai este ea Iubirea? Mai merită regretată?

Dacă El, Alesul, Primul, Ultimul, Unicul te expediază într-un plic fără adresă la expeditor, te returnează ca pe o marfă obosită, mai este el Acela? Mai merită lacrima?

NU, hotărât NU, dacă am putea alege. Dacă sufletul ar raționa, dacă sentimentele ar răspunde rațiunii.
Dar liberul - arbitru este o păcăleală. Un truc ieftin.

Și atunci... aș vrea să îl doară știind cât de mult. Aș vrea să fie fericit, necunoscând nimic.

Salcâmii, bată-i vina!

2009-05-23T17:56:00.000+03:00

Deodată, un soare mic și negricios. Îți dă un șut, să înaintezi. Cum până unde, pumn de țărnă nerecunoscător ce ești?
Un ochi albastru, un zâmbet atârnat cam șubred în colțul gurii. O secundă de imprudență și iată: Au înflorit salcâmii!

Uneori...

2009-05-20T13:04:00.000+03:00

Uneori, când ai impresia că nu mai exiști...
Uneori, când nu mai ești cu picioarele pe pământ...
Uneori, adeseori, când totul e ABSURD...
Uneori, când ai avea nevoie de o palmă din partea cuiva, ca să-ți poți sprijini existența în ea...
Uneori, scrii... ca să îți dovedești ție însuți că nu ai dispărut. Ca să recitești peste timp și să spui Uite ce de prostii!